miercuri, 6 septembrie 2017

Cum am devenit violator

Discutând, unii oameni fac comparații. De multe ori, ele se potrivesc. Uneori însă, vin ca nuca-n perete. În timpul unei conversații obișnuite, a unei pălăvrăgeli, recurgerea la comparații poate părea cumva nelalocul ei. Nu cred că spune multă lume „am fost la piață și la zona cu fruncte parcă eram într-o livadă”. Comparațiile sunt utilizate, în general, atunci când omul vrea să descrie ceva neobișnuit, pe care interlocutorul lui îl poate imagina mai bine dacă are termen de comparație. Spre exemplu, un amic de-al meu care a văzut în pădure un mistreț, mi-a povestit: „era cât o catedră”. 
Există însă și situații în care utilizarea comparației are un alt gen de scop. Comparațiile făcute de Cristos în cadrul parabolelor pe care le spunea ucenicilor aveau rolul de a-i face să înțeleagă și să rețină mai ușor învățăturile lui: împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar etc.
Dar există și comparații care au ca finalitate punerea cuiva într-o lumină nefavorabilă. De exemplu „ești gras ca un porc”. O astfel de comparație a fost făcută de unul dintre amicii mei totodată reali și virtuali, unde altundeva decât pe Facebook. O comparație care poate fi comparată cu nuca din perete. Despre această comparație vreau să povestesc aici.
Eu am scris - luându-mi, evident, libertatea poetului, că aștept timp de zece minute o femeie care dorește să adorm cu ea în gând. Amicul meu a replicat așa: „Eşti ca personajul lui Celine din "Călătorie la capătul nopţii", care a doborât o călugăriţă pe scările mănăstirii şi a posedat-o, afirmând că nu şi-a mai pierdut vremea cu curtarea, dăruire de flori şi săruturi la lumina lunii. "Am economisit 10 ani" - zicea. Şi islamicii ăia proaspăt sosiţi în patria doamnei Merkel şi alte "europene" sunt f. rapizi cu femeile neaoşe”.
În acest text cu trimiteri culturale, sunt, de fapt, două comparații: una care mă asemuiește cu un violator de călugărițe, a doua care mă pune alături de migranții sirieni care vin în Europa și „rezolvă” rapid femeile „neaoșe”. Mi-am pus întrebarea: de ce ar face cineva astfel de comparații? Din două posibile pricini: una ar fi că dorește să mă discrediteze, a doua că se joacă. Fiind vorba despre un amic care este și un om de calitate, evident că prima explicație se exclude. Rămâne joaca. Asta mi-am spus eu: amicul a găsit în textul meu motiv să-și amintească de Celine și să lanseze niște imagini pline de forță. Eu, însă, nu m-am prins în joc și am vrut să știu ce concluzie se poate trage despre mine în urma comparației cu violatorii sosiți în Europa din zonele islamice. Insistând, am obținut următorul răspuns: „Că (parţial, desigur) te asemeni cu cei pomeniţi aici. Şi tu vrei repede cu o femeie. Punct.” Această explicație poate conduce pe cineva la eroarea logică numită „generalizarea pripită”, chiar dacă amicul meu are grijă să sublinieze că asemănarea este doar parțială. De fapt, dacă eu n-aș fi insistat să-mi spună care e concluzia și aș fi lăsat comparația lui fără niciun comentariu, oricine ar fi citit textul ar fi fost supus riscului unei generalizări pripite. Mecanismul ar fi fost următorul: Raul Baz caută un răspuns rapid (un accept, o relație, asta nu are importanță), violatorii islamiști sunt și ei rapizi, înseamnă că Raul Baz se comportă în toate ca un violator islamist. Sau, referindu-mă la cealaltă comparație, printr-o generalizare pripită se poate ajunge cu ușurință la concluzia că Raul Baz ar fi capabil să violeze o călugăriță pe treptele mânăstirii.
Interesant e că amicul meu, văzând că nu mi-au convenit comparațiile lui, în loc să scrie ceva de genul „hai, băi, că doar nu am zis-o în serios, ce naiba, n-ai și tu simțul umorului”, insistă că totul e OK și comparațiile lui sunt întrutotul adecvate, iar eu, care nu pricep atâta lucru, sunt plictisitor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!