Se afișează postările cu eticheta Adam. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Adam. Afișați toate postările

duminică, 14 iulie 2013

Propria realitate

Unul din obiceiurile mele care îi enervează pe ceilalţi (pe unii, desigur, dar n-o să dau nume) este că observ ceea ce nu e în regulă înainte de a observa ce e OK. Spre exemplu, dacă merg într-un vârf de munte unde ar trebui să găsesc o natură cam cum era în vremea lui Adam şi în loc de asta dau peste o groapă plină cu fier-beton lăsat acolo de cineva care a vrut să construiască un hotel şi n-a mai avut bani, eu observ acest lucru. Şi nu numai atât: simt un fel de revoltă, îmi vine să urlu şi să înjur, fac poze, le pun pe blog, le trimit la ziare etc. Alţii se întorc cu spatele la groapa respectivă şi privesc peisajul, după care merg acasă şi povestesc ce frumos e acolo, în vârful muntelui.


sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Dezmeticirea

Un număr de ani după ce te naști, nu ai conștiința faptului că într-o bună zi nu vei mai fi. Moartea nu există, exact cum nu există pentru niciun animal. Perioada asta, mai lungă sau mai scurtă, este o prelungire a Paradisului. Atâta vreme cât trăiești și te bucuri, fără să știi că toate se vor sfârși, te afli încă în Paradis, ești un mic Adam sau o mică Eva, care încă nu s-a dezmeticit. 
Dumnezeu, după ce Eva s-a lăsat ispitită de șarpe, l-a alungat pe om din Rai, dar, împreună cu el, a alungat și restul ființelor. Lupii, oile, catârii, păsările, peștii, care probabil erau și ei nemuritori pe vremea când trăiau în Rai, s-au pomenit dincolo de porțile lui, deși n-aveau nicio responsabilitate în călcarea poruncilor de către om. De asta, Dumnezeu nu le-a dat conștiința morții, așa că nici nu știu ce li s-a întâmplat. Doar omul a primit-o, doar el duce insuportabila povară.
Spun unii că dacă privești spre trecut, greșești. Viitorul este mai important, mai zic ei. 
Dar cine privește către viitor privește către moarte, iar cel ce se uită înapoi, are ochii ațintiți către Paradis. Către Pardisul pierdut....


duminică, 22 iulie 2012

Aiureli biblice

Poți oare să fii credincios fără să crezi în Vechiul Testament? Răspunsul este dat chiar de unul dintre apostoli, care spune că prin iubire vei împlini legea lui Dumnezeu. Așadar, dacă nu crezi în poveștile biblice dar ești plin de iubire, faci cele plăcute Domnului. Asta arată că un om al zilelor noastre poate să creadă într-un Dumnezeu care este iubire și să nu ia în serios ceea ce scrie în Vechiul Testament. Mie, unuia, lucrul asta mi se pare nemaipomenit de grozav. Eliberarea de credința oarbă în texte pline de contradicții nu poate fi decât benefică. Și sincer să fiu, îi compătimesc pe cei care continuă să creadă că tot ce se povestește în Vechiul Testament este adevărat până la literă.


vineri, 13 ianuarie 2012

Pomenirea

Saptamana trecuta, la pomenirea de un an pentru mama, cum stateam eu in biserica rezemat de un zid si asteptam sa inceapa slujba, m-am trezit cu tanti Florica langa mine. Mi-a zis ca pomenirea se face abia dupa liturghie, ca ea a uitat, cand am vorbit la telefon, sa-mi spuna sa vin mai tarziu, ca e Sfantul Ion si se face liturghie etc. Ii tot dadea cu treaba asta asa ca eu, cu perversitatea care ma caracterizeaza, am inceput sa ma arat foarte nemultumit ca nu mi-a spus, ca eu trebuie sa plec la Timisoara, ca liturghia se termina la 12 si afara ninge si ca daca stiam alta era socoteala (care-o fi fost aia, habar nu am).



marți, 10 ianuarie 2012

Alegeri

Life is a choice. It is YOUR life. Choose consciously, choose wisely, choose honestly. Choose happiness.

Ha, ha, ha,  ce mai bullshit americănesc! Nu e nicio alegere, totul a fost ales dinainte. Altcineva a ales pentru tine, încă dinainte să ieşi din burta mamei tale. Alegerile importante s-au făcut pentru tine fără să te întrebe nimeni. Iată, de exemplu, sexul. Ai ales tu să fii M sau F? N-ai ales. Ţi-ai ales tu statura, culoarea ochilor, gradul de inteligenţă? Nici pomeneală. Dacă te-ai născut cu o boală gravă, ai ales tu lucrul asta? Ai ales tu să ai aceşti părinţi şi nu alţii? Pe naiba. Practic, toate alegerile fundamentale s-au făcut pentru tine, apoi ţi s-a dat drumul prin curtea vieţii. Şi acum trăieşti cu iluzia că tu eşti cel care alege. Ce alegi, frate? Alegi o soţie (soţ) sau alta, alegi să stai într-un oraş sau altul, alegi să alergi sau să fii sedentar, alegi ce mănânci, alegi ce citeşti. Şi? Ia gândeşte-te că ai vrea să ai 6 degete la fiecare mâna. Poţi să faci alegerea asta? Sau închipuie-ţi că vrei să trăieşti 1000 de ani încheiaţi. Poţi să alegi aşa ceva? Sau poate vrei să nu mai fii tu ci altcineva. Ai vreo posibilitate să alegi asta?
It's YOUR life, choose happiness, frumos spus. Nu poţi alege să fii fericit, pentru că fericirea adevărată nu există. Nefericirea e starea fundamentală a omului, pentru că ea urmează alungării din paradis. Adam era fericit până a încălcat poruncile. Când a fost izgonit, a devenit nefericit prin excelenţă. Aşa că n-ai nicio şansă să fii fericit, altfel decât pe perioade scurte, scurte de tot, când uiţi că ai fost izgonit. Îndemnurile americăneşti de tipul don't worry, be happy sunt bullshit de la A până la Z.


miercuri, 6 iulie 2011

Spleen

Nu are niciun sens sa incerc sa urc poze. Dureaza cate zece minute pana se incarca orice pagina. Ideea e ca stau aici, la Pestera, precum, probabil, primii oameni de dupa Adam. In jur se aud pasarile, oile si cainii. Rar de tot, un avion care poate fi confundat cu un tunet indepartat. Nu am nimic de facut decat sa ma plimb si sa scriu povesti. La ore fixe, apare gazda cu mancarea. Dimineata cafea, apoi mic dejun, la pranz ciorba, felul doi si tuica, seara friptane si vin.
Mi-e dor de Maria, ce e drept, in rest totul e perfect. Cu toate astea, nu-s fericit. Nu stiu ce-mi lipseste.
Ma intreb: ce i-a facut pe primii oameni, care traiau in paradis, sa vrea mai mult? De ce sa vrei mai mult cand nu-ti lipseste nimic?


După mine!