Se afișează postările cu eticheta Auchan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Auchan. Afișați toate postările

joi, 20 februarie 2014

Socken

Mai zilele trecute, pregătindu-mă să merg până la Mall, i-am spus, printre altele, Mariei că o să intru pe la Auchan ca să cumpăr niște șosete. Chestia asta a generat un dialog la care nu mă așteptam. El a decurs cam asa:
- De la Auchan îți iei tu șosete?
- Da, înainte îmi luam de la Real, dar dacă s-a închis, mă duc la Auchan. E vreo problemă?


duminică, 27 octombrie 2013

Inimile ratelor

Luni, cand m-am trezit si mi-am dat seama ca sunt la Timisoara, mi-a si incoltit gandul: trebuie sa merg la mall. Si m-am dus. Dupa ce am colindat prin librarii, pe la naturisti, pe la telefoane etc, m-am dus si la Auchan. Ma gandeam sa iau cate ceva de pus in tigaie, din cele care pe la Hanovra nu le gasesti niciunde ori, daca le gasesti, au alt gust decat cel cu care te-ai obisnuit. Asa ca m-am infiintat in zona carnurilor si, ce sa vezi, mi-au cazut ochii peste niste pungi cu inimi de rata. Fapt e ca niciodata pana atunci nu-mi inchipuisem ca se poate gasi asa ceva in comert. N-am mai stat pe ganduri si am luat o punga - nici nu costa mult, vreo 6 lei aproape juma' de kil. Cand am ajuns acasa, am bagat punga in frigider si mi-am vazut mai departe de treburi.


miercuri, 1 februarie 2012

Magazinul din colt

Gata, mi s-a luat si cu targuielile la supermarket, la impinge cosu'. Fiecare pas risipit pe-acolo mi se pare ca rupe halci intregi din viata care mi-a mai ramas de trait. Orice cumpar din supermarket face parte din una dintre urmatoarele categorii: 1. Lucruri pe care le pot lua si din alta parte, mai aproape de casa; 2. Lucruri nefolositoare. Nu stiu de ce pot fi eu vazut tot la doua zile prin Auchan, Real, Metro, Kaufland, Billa etc. Cumpar aiureli, Maria a invatat si ea sa cumpere aiureli...Mi se pare ca merg intr-o directie total gresita, ca si cum m-as duce chitit catre niste mlastini inghititoare.
Azi, cat a fost Maria la engleza, m-am dus la Auchan. Aveam o lista de mofturi: maioneza, sos nu stiu de care, ghimbir si inca vreo doua. Si m-am pomenit intrebandu-ma: oare n-ar fi posibil sa existe inca un tip cu aceeasi lista, care sa intre in Auchan la aceeasi ora si sa isi umple cosul cu ele? Si cum ar fi ca exact cand intru eu, el sa fi lasat cosul undeva la capat de rand si sa bantuie in cautarea singurului produs care nu se afla si pe lista mea, la care s-a gandit exact cu zece secunde inainte de a ajunge eu langa cosul lui? Si cum ar fi sa iau eu cosul lui gata umplut, sa i-l las pe al meu in loc si sa ma duc la cassa tacticos, sa achit si sa o tai catre domiciliu? Oare actiunea asta asta ar fi asimilata cu furtul? Si care ar fi sansa ca intr-o viata de om sa te intalnesti cu asa o situatie?
Carevasazica, atunci cand intru in supermarket, o iau pe aratura, clar. Solutia e simpla: sa cumpar numai si numai de la magazinul din colt.


joi, 26 ianuarie 2012

Texte hilare

Iata cateva mostre de imbecilitate, incultura sau imbecultura (termen inventat de mine si care urmeaza a fi propus Academiei Romane pentru introducere in vocabular).
Prima se poate admira in parcarea de la METRO. Uite:



vineri, 1 iulie 2011

Racnetele apevistilor

Siluirea limbii romane este un fenomen care ma irita mai mult decat mi-as fi inchipuit vreodata. Mai nou, ma cuprinde o stare de nervi care nu-mi mai trece multa vreme, doar pentru ca vad un anunt idiot sau un banner cu greseli. Una dintre cele mai enervante porcarii este ceea ce eu numesc "scrierea lacunara". Sa luam un exemplu. Mergeam ieri cu Maria prin Auchan ca sa-i cumpar niste lucrusoare pentru tabara din Kitzbuel.
Urlet de apevist lacunar











vineri, 17 iunie 2011

Îngeri printre rafturi

Acum două zile, m-am dus la Auchan după mâncare clonată, procesată, injectată şi îngheţată - că doar n-o să merg să fur găini din curţile oamenilor, prin sate. Mergând eu cu coşul printre rafturi, m-a copleşit sentimentul insuportabil că nu există nimeni, nicăieri, care să ştie de mine, căruia să-i pese de mine, care să stea, altfel spus, cu ochiul aţintit asupra mea. Cu excepţia lui Dumnezeu, desigur. Mă gândeam că dacă ar fi să mă prăbuşesc la pământ, abia atunci un număr de oameni s-ar preocupa de mine: m-ar întreba unde mă doare, la cine să sune, poate unii m-ar stropi cu apă plată (Dorna sau Borsec - altceva n-aş suporta).


După mine!