Se afișează postările cu eticheta Cristina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cristina. Afișați toate postările

luni, 31 octombrie 2011

Furtul de curent

În ultimele două săptămâni, trei persoane diferite mi-au spus acelaşi lucru, în trei feluri diferite. Prima e o fostă elevă din Sinaia, pe numele ei Cristina, pe care nu am mai văzut-o de peste zece ani în carne şi oase şi cu care am discutat o vreme pe net. Deunăzi, a comentat pe Facebook aşa: "va trebui să faceţi şi un psiho, cred că cel vechi e expirat." Adică trebuie să mă caut, nu de alta, dar aşa e mai bine. A doua persoană este Bunicul Pol, amicul meu cu casa de la Brebu. Discutam cu el acolo, în mod plăcut, după care am spus ceva - din păcate nu mai reţin ce - şi el a zis: "sper că îţi dai seama că eşti dus cu capul". Eu am zis "evident" şi am discutat mai departe. A doua zi, iar am spus ceva şi el a repetat constatarea respectivă. A treia persoană este Adina, veche cunoştinţă şi amică din Sinaia, care acum stă cu părinţii ei în Dărmănești, cu care m-am reîntâlnit anul asta şi cu care am mers pe la schitul din Berzunți, la Părintele Isaiia. Discutând cu ea pe Mess-ul lui Yahoo, am avut următorul schimb de idei: Adina: am impresia că tu ai cam început să furi curent; Eu: ce înseamnă asta? Adina: adică ai luat-o razna.
Acum stau şi mă întreb ce concluzie să trag. Să merg pe varianta că sunt beat şi trebuie să mă culc, sau să ignor aceste mesaje? Eu unul fac altceva: mă simt extrem de bine că mi se spun lucrurile astea şi sper ca ele să reprezinte adevărul. Sincer!  



joi, 14 iulie 2011

Lista persoanelor ciudate

Lista mea de persoane ciudate se mareste pe zi ce trece. Dupa Anamaria si Maria, urmeaza Cristina. Si ea mi-a fost eleva. Acum locuieste in Italia, dar a venit acasa, la Sinaia, pentru vreo doua saptamani. M-a sunat, ne-am conversat, eu tocmai plecam la Pestera, asa ca i-am propus sa o sun cand ma aflu prin zona si sa ne intalnim. A zis OK. Am sunat-o, i-am spus ca ne putem vedea la Brasov, dar a preferat varianta cealalta: cand trec prin Sinaia sa o sun si sa ne vedem la o cafea. Frumos. Am sunat-o, dar nu a mai raspuns. Nici nu m-a cautat dupa ce a vazut apelul, asa cum facuse in alte randuri. OK, am trecut prin Sinaia, nu m-am intalnit cu Cristina, m-am dus direct la Bucuresti. Nu aveam in cap nimic altceva decat sa-i dau Povestile Mariei cu dedicatie...
Incepe sa se contureze o teorie, dar nu o s-o formulez decat dupa ce o sa gasesc o anumita legatura intre persoanele ciudate din lista mea - alta, desigur, decat faptul ca ele sunt pe lista :)


luni, 13 iunie 2011

Variante de raportare la ispita

Saptamana trecuta, la Bucuresti, m-am reintalnit cu un vechi amic - Mirel. Nu ne-am vazut de 18 ani, ceea ce nu-i deloc putin. M-a invitat la el - casa mare, frumoasa, amenajata cu gust. O placere sa locuiesti acolo. Am discutat cate-n luna si-n stele, in special despre copiii nostri (are si el o fetita de 9 ani). Apoi, in nu stiu ce context, mi-a povestit o intamplare frumoasa. E vorba de o familie de batrani instariti pe care i-a cunoscut el acum niste ani. Aveau un fiu, de-o varsta cu Mirel. Doamna, de moda veche, l-a indragit pe Mirel si il invita destul de des la cate o dulceata, prilej sa-i povesteasca din vremuri apuse. Pana la urma, intr-o buna zi, doamna i-a facut cadou caseta ei cu bijuterii. Mirel a luat-o, frumos, i-a multumit si a plecat. S-a dus direct la fiul doamnei, i-a spus despre ce e vorba si i-a restituit caseta. Din acel moment, fiul doamnei era avertizat ca mama lui este dispusa sa dea lucruri din casa unor oameni care nu fac parte din familie.



marți, 12 aprilie 2011

Declarație de dragoste

În sfârșit, iată și o poză cu mine și Maria, alături de Simona. Cu Simona am fost coleg din clasa I și pot spune că ea reprezintă una dintre amintirile mele luminoase. Era prietenă nedespărțită cu Cristina și, în gimnaziu, noi trei eram mai tot timpul împreună. Plecam de la școală, mergeam prin cofetării, în parc, le conduceam pe fete acasă, râdeam și glumeam, ce mai, clipe de neuitat. Până la urmă, cum era de așteptat, m-am și îndrăgostit.


luni, 28 februarie 2011

Matematica pentru umanisti

Dar sa va spun cum am ajuns sa aflu de "Revolutia constiintei".
Acum vreo 25 de ani, eram profesor de matematica la Sinaia. Mi-au trecut prin mana atat de multi elevi, incat imi este imposibil sa mi-i amintesc pe toti. Cert e ca pe vremea aia, accentul se punea pe stiintele exacte. Cine nu facea matematica, fizica sau chimie, nu era vazut prea bine. Dar, pentru ca pana si comunistii intelesesera ca nu poti obliga pe absolut toata lumea sa faca acelasi lucru, in licee, pe langa clasele cu profil de mate-fizica, mecanica, tehnologie, etc, se mai infiinta si cate o clasa de uman. Acolo, elevii faceau doar


După mine!