Se afișează postările cu eticheta Cristos. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cristos. Afișați toate postările

vineri, 24 martie 2017

Dincolo de certificatul de deces

12.Şi a mai vorbit Domnul cu Moise şi a zis:
13.„Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
14.Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15.Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.


sâmbătă, 17 septembrie 2016

Cazul Ionescu

De-a lungul vieții sale păcătoase, Ionescu a făcut tot ce se putea pentru a ajunge la vârsta a treia golit de orice înseamnă suflet. El a fost mereu nemulțumit de tot și de toate, a refuzat să se deschidă în fața celorlalți, a făcut exclusiv ce a vrut, nu a luat nimic în serios, și-a bătut joc de cei care dovedeau sensibilitate, de cei naivi, a luat în derâdere iubirea, credința, a fost, cu alte cuvinte, un om de nimic - în termenii folosiți în cărțile de morală.


vineri, 19 august 2016

Cu Cristos la o bere

În Evanghelia lui Matei este relatată o întâmplare destul de ciudată. Cristos, cum a ajuns în Ierusalim, a răsturnat mesele și scaunele celor care făceau comerț în Templu, a săvârșit acolo o seamă de vindecări, după care a plecat în Betania ca să rămână peste noapte. Betania era un orășel aflat la circa 3 km de Ierusalim. Deci Cristos a dormit în Betania, iar a doua zi a luat-o înapoi către cetate și, pe drum, a flămânzit. Aici începe nebunia. S-a uitat Cristos primprejur și a văzut un smochin. S-a dus la el.... dar iată cum descrie Matei această scenă:


duminică, 14 august 2016

Halep și creștinii

O mulțime de creștini, din cei care citesc cărți sfinte, se duc slujbe cu regularitate, țin posturile de peste an, dau bănuți pentru catedrale și altele de gen, au obiceiul de a se uita la meciurile de tenis în care joacă Halep, Begu etc. Probabil că ei simt, în sufletul lor, o mare bucurie când Halep reușește o lovitură bună, ca să nu mai vorbesc de momentul în care câștigă meciul. Dacă ar avea o rachetă în mână, poate că acești creștini ar arunca-o până la tavan, în semn de solidaritate cu Halep. Așa însă, ei se mulțumesc să sară de pe scaune, să ridice pumnul și să strige ceva de genul „Bravoooo”.



duminică, 24 aprilie 2016

Vești bune pentru cei care doresc să se sinucidă

Răsfoind deunăzi cartea lui Georges Minois intitulată „Istoria sinuciderii”, am dat, la pagina 36 de o mențiune privind minunile săvârșite de Sfântul Martin - unul dintre sfinții cei mari ai Bisericii Catolice, considerat sfânt și de Biserica Ortodoxă, care-l prăznuiește pe 11 noiembrie. În cartea lui Minois scrie că sfântul a înviat mai multe persoane de-a lungul vieții, ceea ce nu-i deloc puțin lucru. 
Sf. Martin, dăruindu-și mantia unui sărac suferind de frig


marți, 16 iunie 2015

Vindecări și învieri

Mă gândesc la spusele lui Cristos: „cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face” (Ioan, 14:12). Mi se pare foarte interesant de analizat această afirmație. Deoarece mulți spun că sunt plini de credință în Cristos, dar nu fac nimic din lucrările lui. Let's go! Iată, pentru început, lista minunilor săvârșite de Cristos, așa cum se găsește pe Wikipedia:



marți, 13 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (5)

Activiştii Charlie invocă, aşa cum am văzut, anumite legi atunci când vine vorba despre modul de a face satiră al celor de la Charlie Hebdo. Ei spun aşa: „Caricaturiştii care au fost împuşcaţi nu făceau nimic ilegal. Ei exercitau meseria de caricaturist punct. Oricine are dreptul să scrie orice doreşte despre Cristos, despre Mahomed, despre Fecioara Maria şi despre oricine altcineva. Oricine se simte lezat, ameninţat etc din cauză că apar astfel de caricaturi, să meargă în faţa justiţiei.”


luni, 12 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (4)

Cum am spus în articolul anterior, este lipsit de sens să te înscrii în mişcarea “Je suis Charlie” motivând că astfel aperi dreptul la liberă exprimare care a fost pus şi este în pericol. Dreptul la exprimare liberă este garantat prin constituţie în toate statele civilizate şi nu poate fi pus în pericol decât prin modificarea sau suspendarea legii fundamentale.


duminică, 25 mai 2014

Cu superstiția la biserică

Cei care îi acuză pe credincioşi (creştini sau nu), că ar fi „îndobitociţi”, nu realizează, prin asta, o critică a creştinismului sau a religiei în general. Ei critică un anume tip de comportament care, aparent, este urmare a asumării oarbe a unei doctrine dar, în realitate, este urmarea necunoaşterii în profunzime a acelei doctrine. O să mă refer, ca model, la credinciosul creştin ortodox care face întotdeauna şi fără abatere ceea ce îşi închipuie el că-i cere doctrina lui Cristos, fără a avea pentru asta altă călăuză decât propria interpretare a textelor sfinte.


luni, 28 aprilie 2014

Canonizarea lui Ioan Paul al II-lea - un pas uriaș spre normalitate

Biserica creștină se sprijină pe un număr de absurdități atât de mari încât nu e de mirare că foarte multă lume se îndepărtează de dogmele ei și preferă să creadă independent în Cristos. Și eu mă gândesc adesea că pot să cred liniștit că a existat un om care a făcut minuni, care a fost răstignit pe cruce și a înviat, dar nu am cum să accept că dacă am comis niște păcate în tinerețe și nu m-am dus să mă spovedesc la un popă burtos, o să ard la infinit în focul Gheenei.



duminică, 20 aprilie 2014

Cristos, John Wayne si ciolanele


În perioada asta, creștinii (fie ei credincioși sau nu) își urează unii altora să fie mai buni. Foarte frecvent se trimit mesaje cu conținut moral, în care se face apel la exemplul lui Cristos, ori se redau întâmplări din cele aproape neverosimile cu oameni care se jertfesc pentru semenii lor etc. Fapte înălțătoare, exemple luminate, vin toate să contribuie la un fel de mare împăcare generală prilejuită de Învierea Domnului. 


duminică, 13 aprilie 2014

Flori și florii

Azi sunt Floriile şi în oceanul Internetului a început, ca în fiecare an, să vuiască un Tsunami de urări de tipul „Fie ca Domnul să va dea vouă, celor care purtaţi nume de flori, o zi plină de fericire, multe bucurii şi împlinirea tuturor dorinţelor”. Sigur că n-am nimic cu urările, este minunat ca oamenii să-şi dorească unii altora o mulţime de lucruri bune şi frumoase. Dar nu înţeleg ce legătură au Floriile cu florile.
Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri,
pe care le tăiau de prin grădini (Marcu 11,8)


vineri, 14 martie 2014

Numele viermelui

In Noul Testament, Cristos vorbeste despre un anumit vierme care locuieste in gheena focului si care nu doarme niciodata, singura sa ocupatie fiind sa se infrupte din carnea celor care au ajuns acolo pentru faptele lor cele rele. Ulterior, in scrierile bisericesti, s-a incetatenit sintagma "viermele cel neadormit". Ei bine, pot spune ca nu demult, intr-un moment de maxima nervozitate, mi s-a revelat numele acestui vierme. Il cheama Bertil. Sa va explic cum sta treaba.


duminică, 9 martie 2014

Ziua Femeii

In timpul zilei de ieri, am meditat pe tema semnificatiei sarbatoririi zilei de 8 martie. O zi ca oricare alta, in care nu s-a intamplat niciodata nimic fundamental pentru istoria omenirii. Din punctul asta de vedere nu putem compara Ziua Femeii, sa zicem, cu Pastele. Dar nu o putem compara nici cu trecerea intr-un nou an, cand macar se petrece ceva important. Pur si simplu, o zi ca oricare alta a devenit sarbatoare aproape planetara, printr-o hotarare a ONU. Si cred ca nu-i deloc rau ca s-a intamplat asa.


vineri, 21 februarie 2014

Vestul si Estul

Unul din principalele motive pentru care, in Europa, Vestul progreseaza si Estul sta pe loc, este, cred eu, de ordin religios. Vestul, cu alte cuvinte, este catolic, iar estul este ortodox. Si asta face diferenta, intr-un mod pe care o sa-l explic imediat.
Cine deschide Noul Testament la Evanghelia dupa Matei, gaseste acolo, la Cap.6, urmatoarele:


joi, 16 ianuarie 2014

Pacalirea lui Dumnezeu

Biserica Ortodoxa si celelalte biserici crestine spun ca sinuciderea este un pacat care nu se poate ierta, ceea ce mi se pare de mirare, cata vreme Dumnezeu ne iubeste infinit. Cum vine aia sa iubesti pe cineva si nu oricum, ci la infinit, dar sa nu-l ierti niciodata pentru ca a facut unul din lucrurile interzise? 
Explicatia pentru aceasta posibila dovada ca Dumnezeu de fapt nu ne iubeste chiar la infinit este urmatoarea: daca te-ai sinucis, nu mai ai cum sa regreti ceea ce-ai facut si sa te pocaiesti, asa incat flacarile iadului te vor linge de-a pururi. 


vineri, 29 noiembrie 2013

Inadecvarea (1)

Cred ca oricine dintre oamenii care intra pe net isi pune intrebarea daca sa deschida sau nu un blog. Unii o fac, altii nu si motivele fiecaruia difera de motivele celuilalt. Dar daca l-au deschis, cei care au facut-o au doua tipuri de motivatii, dupa cum blogurile sunt producatoare sau ne-producatoare de bani. Adica unii oameni tin un blog si scopul lor este sa faca bani cu el, altii il tin pentru a obtine cu ajutorul lui satisfactii care nu se cuantifica in bani. Eu ma numar printre cei din urma. Nu vreau sa fac bani cu blogul meu, nu vreau sa fiu vedeta, nu vreau sa ma lupt cu alti bloggeri si toate astea se vad clar din lipsa reclamelor, a bannerelor, din faptul ca nu ma inscriu pe liste, nu particip la concursuri etc.


duminică, 6 octombrie 2013

Grohăieli în franceză

În România, televiziunile sunt împărţite pe căprării, după cum bate vântul politicii. Unele posturi sunt cu puterea, altele cu opoziţia. Şi în fiecare parte găseşti indivizi de tipul one-man show, care se ocupă cu spurcatul părţii adverse. La trustul Varanului, el lider maximo la înjurat şi manipulat este Mircea Badea. Dincoace, capo di tutti capi e Radu Banciu. Aşa încât românul adevărat, pasionat, implicat, are de ales între cei doi. Sincer să fiu, a fost o vreme când mă uitam şi colo şi colo, nu de alta dar un om informat trebuie să ştie de toate. Până la urmă, după ce mi s-a făcut greaţă de Badea şi societatea lui (Gâdea, Grecu şi celelalte scolopendre), am rămas la Banciu. În fond, omul e mai altfel, puţin mai aşezat, vorbeşte ca un ardelean, înjură numai un sfert din emisiune, în rest bate câmpii pe teme culturale, sociale, erotice, prezintă câte o carte, arată câte un cur de VIP, scoate limba ca Miley Cyrus, grohăie, citează în franceză, blesteamă. Un adevărat om-orchestră. Aşa că, repet, m-am obişnuit să mă uit seara la Banciu.


miercuri, 25 septembrie 2013

Povesti cu si despre sex(9)

Aflam cu veselie ca in Suedia este permisa masturbarea in public. Conditia este una singura: sa nu faci chestia asta pentru sau in fata unei persoane anume. Bravo, Suedia! Ai reusit sa asimilezi ejacularea - componenta pana acum intima a actului sexual, cu un scuipat oarecare... 
Asadar, sa zicem ca eu ma duc intr-un loc public din Suedia, ma asez la o terasa si comand beri. Stand eu linistit si savurand respectiva licoare, ma uit cum trece lumea in sus si in jos prin locul ala public. Si ce sa vezi, dintr-odata imi cad ochii pe o femeie din cele despre care spunea raposatul Tibi B (Dumnezeu sa-l ierte!) "ba, pe lumea asta sunt femei facute in ciuda p..ii." Adica, mi-a explicat el, femei pe care, daca n-ar fi tot felul de cutume, reguli, restrictii, procedee etc, ai avea toata indreptatirea sa le iei frumos de mana, sa le tragi mai spre partea aia pe care scrie "Nu calcati pe iarba" si sa le reg... sa le reglezi mecanismele... Ma rog...


luni, 12 august 2013

Duhul fericirii

„Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce” zice Cristos în evanghelia lui Ioan. La fel e şi cu fericirea: nu ştii când vine, nici unde dispare. Când o prinzi, trebuie s-o trăieşti la maxim, poate că nu te mai întâlneşti cu ea atât de curând.
Eu, unul, sunt vizitat rar de duhul fericirii, care suflă şi el unde voieşte, precum vântul. Când lipseşte multă vreme, mă gândesc că nu am niciun rost pe pământ. Mă văd ca pe o fiinţă demnă de tot dispreţul şi mă întreb dacă n-ar fi mai bine să dispar.


După mine!