Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

luni, 9 iulie 2018

Meister Eckhart și bunul Dumnezeu

Eckhart sau Dumnezeu ca Nondumnezeu
Multă vreme s-a crezut că filozofia este un privilegiu al bărbaţilor. Cineva a contrazis totuşi această opinie, şi încă acum 650 de ani: Meister Eckhart. El ţine, ce-i drept, prelegeri în limba latină în faţa adepţilor vieţii religioase. Însă ordinul căruia îi aparţine îi dă ocazia să predice şi în mânăstiri de maici, de astă dată în limba germană. Aici, Eckhart foloseşte un vocabular îmbogăţit de el însuşi în diferite feluri, cu scopul de a le familiariza pe docilele călugăriţe cu ideile sale teologice şi filozofice. Maicile îl răsplătesc cu poezii naive şi înduioşătoare. Una din ele mărturiseşte chiar pe patul de moarte că a primit o înrâurire esenţială din partea lui Eckhart; ea a aflat de la acesta „lucruri atât de înalte şi de neconceput”, încât înţelegerea şi simţirea sa au părăsit-o.


sâmbătă, 3 februarie 2018

Dumnezeu este de modă veche

O întâmplare recentă, de tot hazul pentru unii, arată că deși popii s-au adaptat vremurilor moderne, în sensul că utilizează telefoane mobile, computere, carduri bancare, călătoresc cu mașini de lux etc, Dumnezeu a rămas de modă veche, astfel că apelează la metodele descrise ]n Biblie când vine vorba de intervenit în situații dramatice și dat lecții de viață. Dar iată despre ce este vorba.


vineri, 17 martie 2017

Argumentul ceasului

În secolul XVIII, un anume William Paley - un cleric englez - a formulat ceea ce el considera a fi o demonstrație a existenței lui Dumnezeu, cunoscută astăzi sub numele de „argumentul ceasului”. El spune cam așa: mergi pe un câmp și găsești pe jos un ceas. Te uiți la el și tragi concluzia că a fost făcut de un ceasornicar. Ei bine, în același mod, privind un arbore, ochiul unul om, o pasăre etc etc până la lumea însăși, tragi concluzia că toate au fost făcute de un proiectant inteligent. Sau:


duminică, 25 septembrie 2016

Pe cine alege Dumnezeu

Căile de acces la Hristos sunt infinit diversificate. El îşi alege drept vase de cinste oameni întru totul feluriţi şi la prima vedere neadecvaţi a-i fi slujitori: un desfrânat ca Fericitul Augustin, un ofiţer aspru ca Ignaţiu de Loyola, un vrăjitor ca Sf. Ciprian, un poet vitalist ca Paul Claudel (potopit de har în spatele unui stâlp din Catedrala Notre Dame a Parisului), un rebel, un contestatar ca poetul Arthur Rimbaud, un răzvrătit ca F.M. Dostoievski (în ocna lui siberiană) ori ca Silvio Pellico (în temniţa lui moravă) 


vineri, 9 septembrie 2016

Himera numită „ajutorul lui Dumnezeu”

Să presupunem că mergi pe un drum și vezi o mașină căzută în râu, cu roțile-n sus. O mână iese din apă, agitându-se și, din când în când, se vede un cap și se aud strigăte de ajutor. Ce faci în situația asta, dacă ești un om normal? Evident, suni la 112 și dai fuga la mașină, unde încerci să-l ajuți pe nefericitul șofer să scape cu viață. Cu alte cuvinte, faci tot ce îți stă în putință ca să-i îndeplinești omului dorința exprimată prin strigătul „ajutor!”. Mulți oameni au fost salvați de semenii lor în împrejurări dramatice. 


duminică, 22 noiembrie 2015

Un măr și-o pară

Am avut de curând o discuție pe Facebook (unde altundeva) pe tema liberului arbitru. Eu susțineam, laolaltă cu adepții determinismului, că dacă Dumnezeu este omniscient, înțelegând prin asta inclusiv cunoașterea viitorului, atunci eu nu mai am libertatea de a alege, întrucât întotdeauna alegerea mea va fi cea pe care o știa Dumnezeu de la bun început. Faptul că o ființă atotputernică și omniscientă ȘTIE că eu, pe data de 22.11 voi urca pe Facebook o poză cu Charles de Gaulle este o constrângere pe care el o exercită asupra mea. Pot să-mi închipui că am ales de unul singur să urc poza și că dacă nu aveam chef n-o urcam, dar asta este doar o amăgire: cum aș fi putut să n-o urc, câtă vreme Dumnezeu știa că o voi urca? Ar fi însemnat să fac altfel decât știa Dumnezeu! Dar el este atotștiutor!


marți, 10 noiembrie 2015

Moartea dreaptă a celor de la Colectiv

Se folosește până la sastisire, în ultima vreme, expresia „moartea nedreaptă a celor din clubul Colectiv”. Mă întreb în ce sens este ea folosită. Pentru că dreptatea poate fi de două feluri: lumească sau divină. Sensul de dicționar al dreptății este „a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine”. Dar de unde știm noi ce i se cuvine fiecăruia? Din legi.


joi, 4 septembrie 2014

Un contraexemplu la atotputernicia lui Dumnezeu

Ar fi putut Dumnezeu să ne înzestreze cu capacitatea de a şti cu exactitate momentul în care vom muri? Dacă el este atotputernic, răspunsul nu poate fi decât pozitiv: DA, Dumnezeu ne-ar fi putut crea în aşa fel încât să ştim că vom muri cu un anumit interval de timp înainte ca respectivul eveniment să aibă loc. Ei bine, dacă s-ar întâmpla asta, Dumnezeu ar ajunge într-o situaţie fără ieşire.


miercuri, 14 mai 2014

Credinciosul moale

Există un soi de credincioși care au darul de a te aduce în pragul infarctului prin felul în care pun problemele. Pe mine nu mă deranjează să am dispute pe teme de credință, de multe ori îmi fac o reală plăcere. Dar dacă mi se întâmplă să dau peste câte unul de soiul respectiv, îmi vine să-mi iau lumea-n cap. Norocul e că, mai ales de când nu mai am viață socială, dau tot mai rar peste ei. Dar ce face, în fond, un astfel de om? Răspunsul este uimitor de simplu: se lasă moale. De aia o să mă refer la cei de genul lor cu apelativul "credincioșii moi". 


duminică, 13 aprilie 2014

Windows XP - true lies

Pe data de 8 aprilie, popularul sistem de operare Windows XP, lansat in 2001, a incetat, oficial, din viata. Utilizatorii vor fi obligati sa aleaga alte versiuni de Windows, cel mai probabil inlocuitorul lui XP urmand a fi, in urmatorii ani, Windows8. Asta nu inseamna ca XP nu mai poate fi folosit. Cine-l are, poate sa-l exploateze in continuare, diferenta fiind ca Microsoft nu mai ofera asistenta, ceea ce inseamna ca daca folosesti XP, esti mult mai expus decat inainte unor atacuri ale rauvoitorilor. Solutia ar fi destul de simpla: nu mai umblati aiurea, limitati-va la cateva site-uri sigure, nu mai dati click fara discernamant pe orice link primit in mail, instalati-va un antivirus si asigurati-va ca e intotdeauna la zi cu definitiile virusilor. Si documentati-va permanent, pentru ca sunt multe alte metode de a va proteja.


miercuri, 5 martie 2014

Iubirea față de draci


Învăţătura creştină spune că omul păcătos se duce dracului. La propriu, adică după ce moare, el ajunge în iad, unde este pedepsit pe îndelete, la infinit, pentru faptele rele comise în scurta lui viaţă. Modul în care este pedepsit nu ne este cunoscut foarte bine. Îndeobşte, reprezentările vechi ale iadului ne arată oamenii răi arzând în cazane cu smoală, sub care focul este înteţit permanent de către draci. La vremea când se imaginau aceste lucruri, oamenii nu auziseră de electricitate, spre exemplu, altfel sunt sigur că s-ar fi vorbit şi despre torturi cu şocuri electrice etc. Nu ştiu dacă iadul ţine cont de evoluţiile tehnologiei, aşa încât mă opresc aici.



joi, 30 ianuarie 2014

UNDO

"Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie."
Aşa este descrisă în Vechiul Testament crearea omului. Pur şi simplu, Dumnezeu a decis să-l facă, dar nu oricum, ci după chipul şi asemănarea Lui. Există o întreagă literatură pe tema distincţiei dintre "chip" şi "asemănare", dar nu acesta este subiectul articolului meu. Pe mine mă interesează una dintre componentele asemănării dintre om şi Dumnezeu: veşnicia. 


marți, 14 ianuarie 2014

Eminescu si calatoria pana la locuinta lui Dumnezeu

Nu stiu cum se face ca mi-a venit in minte Luceafarul lui Eminescu cu o zi inainte de 15 ianuarie-data nasterii poetului. Mergeam cu masina si hop, pe nepusa masa, m-am trezit cugetand la versurile urmatoare: 
Porni Luceafarul. Cresteau
In cer a lui aripe
Si căi de mii de ani treceau
In tot atatea clipe.
Poate din cauza ca ma enerva viteza de melc cu care ma taram prin Hanovra sa ma fi gandit la Luceafar, care putea sa accelereze cat avea el chef fara sa-l opreasca politia si sa-l amendeze ori sa-i ia permisul.
Ca sa nu ma plictisesc, m-am apucat sa fac niste socoteli.


vineri, 6 decembrie 2013

Sinuciderea și gradul de ocupare al Iadului

Dacă încerci să-ți pupi cotul (nu contează că e stângul sau dreptul), o să constați că nu reușești nicicum. Singura variantă, în caz că vrei cu tot dinadinsul, ar fi să-ți tai brațul. Dar presupun că dacă ai face-o, după aia n-ai mai fi în stare de nimic din cauza durerii și a slăbiciunii. Și oricum ai fi un om nebun. Nebunii fac multe din cele pe care nu le pot face oamenii sănătoși mintal.


miercuri, 16 octombrie 2013

Raiul și Iadul ca locuri de pedeapsă

Supravieţuirea sufletului după moarte, dacă este reală, mi se pare cea mai mare pedeapsă imaginabilă, mai mare decât chinurile iadului. Nu cred că Dumnezeu ar putea inventa ceva mai înspăimântător. Pentru că nimic nu poate fi mai oribil decât să ştii că orice-ai face nu mai poţi schimba ceea ce ţi se întâmplă. De aceea este Iadul îngrozitor - nu pentru chinurile pe care le suporţi acolo, ci pentru că asta se va petrece la infinit. La fel stau lucrurile, însă, şi cu Raiul. Nu poţi trăi la infinit într-un loc unde nu există nici măcar puţin rău - o spaimă, o ameninţare, o durere, o remuşcare, ceva cât de mic care să-ţi tulbure plutirea şi fâlfăitul aripilor. Din acest punct de vedere, Raiul şi Iadul sunt totuna - două locuri unde eşti condamnat să rămâi pentru totdeauna.


marți, 8 octombrie 2013

Un Dumnezeu rău

Un om are un copil. Îl creşte până la vârsta la care înţelege ce e viaţa, ce e societatea, ce-s legile, ce-i bine şi ce-i rău etc după care îi spune aşa: "Fiule, tu trebuie să faci următoarele lucruri - a, b şi c şi este foarte important să nu le faci pe celelalte - e, f şi g. Dacă faci ce-ţi spun eu, o să-ţi fie bine şi o să te răsplătesc cu toate bunătăţile posibile. Dacă însă nu faci cum zic eu, o să te pedepsesc cu cele mai grele şi înspăimântătoare pedepse, până la sfârşitul zilelor tale".
Asta pățești dacă ajungi în iad. La infinit.


miercuri, 5 iunie 2013

Infinitul monstruos

În dimineaţa asta am fost asaltat, în timp ce preparam cafeaua, de ideea perfectei şi destructivei absurdităţi a infinitului. Am realizat că Dumnezeu, care este bun, nu putea să creeze ceva atât de evil cum este infinitul. Monstruozitatea acestui concept este cumplită. Cum poţi accepta că există ceva în faţă căruia orice-ai face tu, orice-ar face oricine, orice-ar face omenirea, nu are nicio importanță? Pentru că exact aşa stau lucrurile: raportat la eternitate, orice durata de timp este, practic, nulă. Dacă trăieşti 80 de ani sau 500, faţă de timpul infinit viaţa ta este la fel de scurtă. Dacă ceva ar exista timp de câteva sute de mii de miliarde de milenii, în raport cu eternitatea acel ceva ar exista la fel de mult cât o vrabie. Strădaniile noastre de a face ceva durabil sunt vane: orice-am construi va dispărea cândva şi va fi înghiţit de infinitul ocean al timpului. Se poate imagina ceva mai îngrozitor? Putea Dumnezeu să construiască o asemenea monstruozitate?


joi, 23 mai 2013

Un adevăr înspăimântător

Un adevăr înspăimântător este că „încununarea creației”, așa cum îl numesc creștinii pe Homo Sapiens, este ahtiat după dezastre și eșecuri, indiferent de scara lor. Omul vrea să vadă sânge, suferință, durere, distrugere. Dacă-i vorbești despre altceva te ascultă, dar își pierde iute interesul. Oare de ce? Eu cred că știu: omul nu mai are încredere în creatorul său. Și asta îl face să se gândească tot timpul la sfârșitul Creației - sau cel puțin al unei părticele din Creație. Ici un incendiu, colo o crimă, azi o vijelie, mâine o molimă - încet, încet, opera creatorului este împuținată, ciuntită, înghesuită. În realitate, oamenii nu cred în veșnicie. Nu sunt convinși că va dăinui ceva - nu, totul este sortit pieirii și noi suntem martorii sfârșitului. De mii de ani contemplăm eșecul Creatorului, asta facem. Când ia foc o catedrală, nu privim asta ca pe o oportunitate de a construi una mai înaltă și mai trainică, ci ca pe un prilej de a-i râde în nas celui în numele căruia s-a ridicat construcția. Când moare un nou-născut, ne repezim să-l luăm pe Dumnezeu de guler: „unde e dreptatea ta, acest copil nu a apucat să facă niciun rău?”. Când cade o grindină care ne distruge florile din grădină, nu ne gândim cum să protejăm grădina, ci cum să îl înjurăm pe Dumnezeu că n-a ținut seama de previziunile meteorologilor.
Dar de ce oare suntem atât de înverșunați contra Creatorului? Cred că știu și asta: pentru că El nu se mai arată. Pentru că s-a ascuns acum mai bine de 2000 de ani. Pentru că această retragere ni se pare de neînțeles - nouă, care nu avem nici măcar reprezentarea miliardului, darămite a infinitului - materia primă a lui Dumnezeu.


marți, 19 martie 2013

Rugaciune si gandire(1)

Exsta situatii in care cei mai multi oameni cred ca ar fi de acord ca este bine sa abandonezi gandirea. Una dintre ele ar fi, de exemplu, sexul. Imi inchipui ca daca cineva s-ar apuca sa gandeasca in amanunt ce face in momentul in care s-ar afla dezbracat intr-un pat, alaturi de o domnisoara sensibila si infierbantata, ar avea surprize neplacute. Asadar, sunt de acord ca uneori e bine sa lasi gandirea sa sa mai odihneasca.


joi, 7 martie 2013

Sex cu nevasta vecinului

Dadeam, in postarea despre liberul arbitru, un exemplu de pseudo-libertate, anume cazul parintelui care ii spune copilului "Poti sa bei apa plata sau Cola, dar ai grija: daca aflu ca ai baut Cola, o sa te tin un an inchis in dulap". Ziceam ca bietul copil nu este, de fapt, cu adevarat liber sa aleaga. Nimeni nu-l impiedica sa bea Cola, adica nu-i ia nimeni sticla din mana. Dar stie ca daca bea, urmeaza sa suporte consecintele si, cel mai probabil, gandindu-se la intunericul din dulap, va "alege" sa nu bea.


După mine!