Fotbal și educație. Cazul România - Albania

So, ai noștri au plecat cu coada între picioare de la Euro2016. N-au învins pe nimeni și, la final, au furat-o de la Albania, despre care spuneau că e o echipă de mâna a doua. Antrenorul - marele general politician antreprenor etc. Iordănescu, în loc să se furișeze printre pietre ca să nu-l mai vadă nimeni, a ieșit la înaintare și ne-a potopit cu un milion de explicații și o afirmație senzațională: „Chiar nu ne reproșăm nimic! A fost o performanță că am ajuns aici” (nu știu de ce mi se pare că am mai auzit așa ceva – după ce liberalii au pierdut Bucureștii)

Cazul El-Zorab

Sincer sa fiu, rareori mi-a fost dat sa intalnesc un comportament mai idiot decat cel al arabului Ben-Ardun, personajul principal din El-Zorab - poezia lui Cosbuc. Pe vremea mea, poezia asta se studia in scoala. Nu stiu daca lucrul asta se mai intampla, dar dupa mine, bine ar fi sa se fi renuntat. Dar de ce spun eu asta? Pai sa ne uitam putin la firul epic, la ce se petrece acolo, fara sa ne intereseze versificatia sau alte chestii care tin de arta poetului. Asadar e vorba de un arab care vine la un paşă pentru a-i oferi spre vanzare un cal superb. Arabul se numeste Ben-Ardun si are, dupa cum singur declara, trei copii muritori de foame si o sotie careia, din cauza lipsurilor, i-a secat laptele. "Ai mei pierduti sunt, paşă, toti" spune arabul. Ei bine, paşa se indragosteste de cal si-i da lui Ben-Ardun 1000 de ţechini, suma care il lasa pe arab aproape fara cuvinte. El ia banii si pleaca.