Se afișează postările cu eticheta Gianni Rodari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gianni Rodari. Afișați toate postările

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(21 - sfarsit)

Pentru ca pe nimeni să nu nedreptăţească, Gelsomino face o împărţeală frăţească.   
    Povestea se va sfîrşi de-a binelea cînd veţi judeca puţinele însemnări pe care vi le redau şi adaug aici şi pe care, în graba mea de a încheia cel de-al douăzecilea capitol, le uitasem în buzunar. Sunt cele din urmă pagini ale însemnărilor luate de mine, în ziua cînd Gelsomino îmi povesti tărăşeniile lui din ţara mincinoşilor. Citesc în aceste pagini că de Giacomone nu se mai ştie nimic, absolut nimic, aşa că nu v-aş putea spune dacă s-a preschimbat într-o făptură mai cumsecade ori dacă din nou şi-a trimis picioarele lui de pirat să cutre­iere pe drumuri rele.
   


vineri, 8 noiembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(20)

C-un cîntec pe care Gelsomino-l îndrugă, pînă şi regele Giacomone e pus pe fugă
Cartea sorţii, după cum ştiţi, nu există. Nu se află nicio carte în care să se găsească scris ce lucruri se vor întîmpla cîndva. Ca să scrii o asemenea carte trebui să fii cel puţin... cel puţin directorul Desăvîrşitulului mincinos. Prin urmare ea nu există şi nu exista nici pe vremea lui Giacomone. Ceea ce este aproape un păcat. Căci dacă ar fi existat şi dacă bietul suveran cu perucă ar fi putut să tragă învăţăminte dintr-însa, atunci el ar fi citit la data acelei zile:
Azi, Giacomone nu va pronunţa un discurs. 


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(19)

Gelsomino cîntă cu adevărat; urmează o mînie şi-un scandal turbat
După harababura pricinuită de fuga lui Bananito, în balamuc s-a aşternut liniştea. Prin camere, prin celule, pe coridoare, toţi dormeau; doar bietul rîndaş sta de veghe la bucătărie. El aproape că nu mai putea dormi, fiindcă îi era pururea foame şi-şi petrecea noaptea scotocind prin gunoaie, căutînd să găsească ceva de-ale mîncării. Pe el nu-l interesa nimic — nici Bananito, nici cei care-l urmăreau pe Bananito. Nu-l interesa nici măcar tînărul acela ciudat, subţirel, care se oprise chiar în mijlocul pieţei, în faţa clădirii balamucului, şi începuse să cînte.


miercuri, 30 octombrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(18)

Luaţi-vă rămas bun de la Benvenuto-Care-Pururea-Stă-In-Picioare
     Ce faci, vorbeşti cu zdrenţele tale?
Un paznic de noapte se oprise în spatele lui Benvenuto, care încerca să-l trezească pe Bananito.
     Cu zdrenţele, spuneţi? repetă Benvenuto, spre a cîştiga oareşcare timp.
     Desigur, am auzit foarte bine că nu ştiu ce-i spuneai ciorapului ăluia desperecheat. Sau poate că-i numărai găurile?
     Trebuie să fi vorbit fără să-mi dau seama, bolbo­rosi Benvenuto. Sunt, credeţi-mă, aşa de obosit! Am muncit toată ziua, împingînd la căruciorul ăsta. Şi la vîrsta mea e peste puteri...



duminică, 27 octombrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(17)

Sfîrşitul capitolului e posomorît: Şchioapa va redeveni o mîzgăleala şi-atît
    Cînd în casa bunului Benvenuto-Care-Pururea-Stă-În-Picioare, unde Gelsomino îşi îngrijea genunchiul cu beteşug, se află că Bananito ajunsese mi­nistru, Şchioapa se hotărî să meargă la el cu o cerere, ca să fie slobozite mătuşa Pannocchia şi Romoletta. Din păcate, mîţa nimeri la palat tocmai după ce norocul lui Bananito apusese mai repede decît luna cea grăbită de pe cer.
— Dacă vrei să-l vezi pe Bananito, îi spuseseră santinelele, luîndu-o în derîdere, trebuie să te duci la balamuc. Dar nu e sigur că-ţi vor permite să intri: afa­ră doar de cazul cînd eşti şi tu scrîntită la minte...


vineri, 18 octombrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(16)

Bananito, ministrul regelui, în dizgraţie cade, dar ştiţi pentru care motive neroade?
Şeful gărzii nu era un nătîng, ci, dimpotrivă, un ins de o viclenie cum nu întîlneşti la orice pas.
„Omul acesta, calcula el în timp ce-l însoţea pe Bananito către palatul regal, preţuieşte tot atîta aur cîtă greutate are, ba poate chiar cîteva chintale peste. Şi întrucît casa mea de fier e destul de încăpătoare, ce noimă ar avea ca atîtea kilograme de aur să nu ni­merească în ea? De-abia ar fi să stea la răcoare şi la adăpost de şoareci. Negreşit că regele îmi va da o frumoasă răsplată pentru fapta mea."



miercuri, 16 octombrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(15)

Bananito merge la-nchisoare şi cu penelu-şi pregăteşte de mîncare
    După cum vă veţi aminti fără prea mare greutate, Bananito ieşise de dimineaţă în căutarea norocului. Nu avea niciun plan anume, ci doar o mare voinţă de a făptui ceva prin care să-şi arate bravura.
     Tocmai atunci oraşul se trezea încet-încet.
     Oamenii de la serviciul de salubritate spălau străzile cu furtunurile, glumind cu muncitorii care mergeau la lucru pe biciclete. Oricînd puteau să se aleagă, în orice clipă, cu un duş rece în spate. Era o oră veselă şi senină, iar Bananito, oprit pe trotuar, simţea cum îi înfloresc în minte  cele mai frumoase idei. Simţea pe aproape aer încărcat de miresme, ca şi cum împrejur răsăriseră pe neaşteptate, de printre pietrele oraşului, milioane de violete.
      


duminică, 13 octombrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(14)

Iată cărările şi-ntîmplările lui Benvenuto-Care-Pururea-Stă-în-Picioare
       Din fericire, în partea aceea a oraşului, casele erau clădite mai aproape unele de altele decît sunt aşezate scrumbiile într-o cutie.
 Lui Gelsomino nu-i fu deci greu să sară de pe un acoperis pe celălalt, încurajat de Şchioapa, care ar fi preferat acoperişuri puţin mai depărtate, ca să-şi poată lua avînt pentru unele salturi, după cum — fireşte — ii plăcea ei. La un moment dat totuşi lui Gelsomino îi alunecă un picior şi iată-l căzînd pe un balcon unde un bătrîn uda florile.
 — Vă rog să mă iertaţi, zise el, mîngîindu-şi genunchiul la care se lovise. N-am avut cîtuşi de puţin de gînd să nimeresc în această casă, în felul ăsta.


luni, 7 octombrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(13)

In ţara unde minciunii-i umblă plugurile, adevărul e ca beteşugurile
     Am lăsat-o pe mătuşa Pannocchia în uşa casei sale, să asculte primele mieunaturi ale mîţelor, fericită ca un adevărat muzician peste care a dat norocul să descopere o simfonie necunoscută a lui Beethoven, ce ză­cea ascunsă de o sută de ani într-un sertar. Am lăsat-o pe Romoletta în momentul în care — după ce-i arătase Şchioapei drumul spre mansarda lui Bananito — se întorcea şi ea în fuga mare acasă.
    


sâmbătă, 5 octombrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(12)

Şchioapa citeşte ziarul ca pe-o carte şi ultima pagină o tulbură foarte
Bananito ieşi devreme, încotoşmănat cu pensule, pînze şi entuziasm, nerăbdător să arate tuturor priceperea sa. Gelsomino mai dormea încă, dar Şchioapa îl însoţi o bucată de drum, dîndu-i poveţe de folos:
  Pictează flori şi vinde-le: sunt sigură că te vei întoarce acasă cu o grămadă de bani falşi, fără de care în această ciudată ţară nu e de trăit. Fă însă flori care  nu-s de sezon, fiindcă pe celelalte lumea le poate găsi la florărie. Şi încă ceva: nu zugrăvi şoricei, pentru că doamnele se înspăimîntă de dînşii. Asta ţi-o spun spre binele tău: mie, dimpotrivă, mi-ar conveni de minune.



luni, 30 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(11)

Dac-un pictor nu trage meşteşugul de păr, atunci frumosul poate deveni adevăr 
Bananito a rămas cu gura căscată ascultînd cum Gelsomino şi Şchioapa îşi istoriseau boroboaţele. Pic­iorul ţinea încă în mînă şişul, dar acum nu-şi mai amin­tea nici el precis de ce îl luase.
  Ce voiaţi să faceţi cu el? îl întrebă, bănuitoare, Şchioapa.
   E ceea ce mă întreb şi eu, răspunse Bananito. Dar, aruncînd o privire în jur, fu iarăşi cuprins de cea mai neagră disperare: îşi avea în faţă tablourile, iar tablourile erau urîte ca şi capitolul nouă al acestei po­vestiri.
  După cîte îmi dau seama, dumneavoastră sunteţi pictor, zise cu respect Gelsomino, care nu avusese încă timp să facă această descoperire.
 


vineri, 27 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(10)

Sub ochii lui Domisol, mîhnitul maestru, Gelsomino cîntă pe scenă măiestru
 Trezindu-se, cetăţenii găsiră lipite pe la toate colţurile de stradă afişe cu următorul cuprins:
"In această dimineaţă, (dar nu la orele 48 fix) cel mai slab tenor, Gelsomino, cîine între cîini, reîntors după nereuşita şi după eşecurile obţinute pe scenele celor mai de seamă teatre din Europa şi America, nu va cînta deloc la Teatrul Comunal. Cetăţenii sunt rugaţi să nu vină. Biletele de intrare nu costă nimic."


miercuri, 25 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(9)

Vocea din pivniţă-l dădu de gol pe Gelsomino lui Domisol
     Gelsomino, poate că vă mai amintiţi, adormise într-o pivniţă, pe o grămadă de cărbuni. Patul său nu era, într-adevăr, prea din cale-afară de moale, (parcă atunci cînd eşti tînăr mai faci caz de comoditate!) căci bucăţile de cărbuni, cu colţurile lor, îi îm­pungeau coastele, dar asta nu-l împiedică totuşi să viseze.
     Taman în mijlocul visului, băiatul începu să fre­doneze. Mulţi oameni au obiceiul să vorbească prin somn; Gelsomino îl avea, din păcate, pe acela de a cînta prin somn. Iar cînd se trezea, nu-şi amintea nimic. Vo­cea, poate pentru a se răzbuna pe îndelungile tăceri la care stăpînul o silea în timpul zilei, îi juca astfel de farse (ca să-şi ia şi dînsa revanşa pentru împrejurările în care Gelsomino o obliga să nu crîncnească).

 




vineri, 20 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(8)

Bananito, pictor de afiş, părăsind penelul, ia un şiş 
     Pictorul Bananito era singur în mansarda lui şi în seara aceea somnul nu izbutea să-l fure. Ghemuit pe un taburet, el îşi contempla tablourile cu melancolie:
„În zadar, ceva le lipseşte! Dacă nu le-ar lipsi asta, ar fi adevărate capodopere. Dar ce oare le lipseşte?"   
Asta era întrebarea.
În momentul acela, Şchioapa, care se căţărase sus pe acoperişuri, gîndindu-se să intre pe fereastră fără a tulbura cumva pe stăpînul casei, sări pe pervaz.


marți, 10 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(7)

Fără şovăială, Şchioapa-nvaţă mîţele să miaune pe față 
     Mătușa Pannocchia o duse acasă şi-o culcă în jeţ. Ba chiar o legă de el cu ac şi aţă, ca şi cum ar fi fost un desen fixat pe o faţă de masă.
   Mătuşă Pannocchia, zise Şchioapa, aţi fi pu­tut, cel puţin, să alegeţi un fir albastru, care s-ar fi potrivit mai bine cu blana mea. Ăsta portocaliu e tare urît; mi-aminteşte de peruca lui Giacomone.
   Nu trebuie să vorbim despre peruci, ripostă mătuşa Pannocchia. Cel mai bun lucru e să stai locu­lui şi să nu ştergi putina ca în seara trecută. Tu eşti o făptură rară şi de la tine mă aştept la lucruri neobiş­nuite.
   Nu-s decît o mîţă, zise cu modestie Şchioapa.


sâmbătă, 7 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(6)

Întîi o cuvîntare-aprinsă şi-apoi Şchioapa este prinsă
În zori, pisica fu trezită de un bubuit ca de cataractă. „S-o fi întîmplat vreo revărsare de ape, cîtă vreme am dormit?" se întrebă îngrijorată Şchioapa şi, aplecîndu-se de pe coloană, văzu piaţa plină de lume.
Nu-i trebui mult ca să priceapă că toată mulţimea aceea se adunase spre a citi mesajul scris chiar de per­soana ei pe faţada palatului:
REGELE GIACOMONE POARTĂ PERUCĂ!


vineri, 6 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(5)

Cum Şchioapa,-ntîmplător, dădu în cale de cele-o sută  de  peruci regale
În timp ce Gelsomino doarme (fără a bănui că tocmai în somn îi vom descoperi o nouă aventură, despre care o să vă povestim mai departe), hai să ne ducem cît ne-om duce pe urmele celor trei lăbuţe roşii ale Şchioapei.
Capetele de peşte şi osul de solă îi păreau delicioase. Era pentru întîia oară cînd ea lua ceva în gură. Cîtă vreme stătuse desenată pe zid, nu înţelesese ce vrea să-nsemneze acea foame. Era apoi prima noapte pe care o mîţă ca ea şi-o petrecea într-un parc regesc.
„Păcat că nu e şi Gelsomino aici, îşi zise pisica. Ai fi putut să-i tragă o serenadă regelui Giacomone, să-i prefacă toate geamurile în cioburi."



luni, 2 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(4)

Mic basm, dar făr-otravă-n el, din țara mincinoșilor de fel
— Trebuie să ştii, începu Şchioapa...
Dar voi scurta povestea pisicii, ca să nu pierdeţi prea multă vreme cu nişte lucruri care poate nu vă interesează.
Cu destul timp înainte de a sosi Gelsomino în țara aceea străină, se aciuase acolo, adus din largurile mării, un dibaci şi cutezător pirat, pe nume Giacomone; o cogeamite namila de om bărbos, în stare să poarte un asemenea nume fără să se încovoaie şi îndeajuns de bogat în ani, ca să rîvnească să se aran­jeze într-un fel în viaţă.
„Acum — îşi zise el — tinereţea s-a dus. M-am să­turat să tot cutreier mările. Ar fi mai bine să pun laba pe niscai insuliţe, pe vreo cîteva măcar, şi să termin cu pirateria. Nici nu poate fi vorba să-i dau uitării, desigur, pe piraţii mei; îi voi numi majordomi, os­pătari, grăjdari, vătafi, şi nu vor avea pentru ce să cîrtească împotriva maimarelui lor."


joi, 29 august 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(3)

Veţi privi cu Gelsomino cum purcede Pisicuţa Şchioapa, zveltă, din perete
Cel dintîi lucru peste care dădu Gelsomino cînd intră în ţara aceea străină, fu o monedă de argint. Sclipea pe pămînt, lîngă trotuar, la vedere. „Ciudat, gîndi el, că n-a ridicat-o nimeni. Eu nu las să-mi scape prilejul. Cu puţinii mei bani s-a zis de ieri seară, iar azi încă n-am deschis gura, nici măcar să înghit o bucăţică de pîine. Dar mai întîi să întreb dacă banul ăsta nu l-o fi pierdut careva din jur."
Gelsomino se apropie de un pîlc de oameni ce bom­băneau privindu-l, şi le arătă moneda:
— A pierdut cineva dintre dumneavoastră, dom­nilor, banul ăsta? întrebă Gelsomino cu un glas sub­ţirel, ca să nu-i sperie.
Cară-te de-aici, îi răspunseră ei, şi arată mo­neda asta cît mai puţin cu putinţă, dacă nu-ţi arde de vreo nenorocire.


luni, 26 august 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(2)

Vecinii nu trebuie să-ți știe misterele: că vocea ta pîrguiește perele
Într-o dimineaţă, Gelsomino se duse în livadă şi văzu că toate perele sînt coapte. Aşa-s ele, perele, fără să sufli o vorbă, se pîrguiesc pe îndelete şi-ntr-o bună dimineaţă numai ce te pomeneşti cu dînsele coapte şi tocmai bune de cules.
„Păcat, îşi zise Gelsomino, că n-am adus cu mine şi scara. Dar tot mă reped s-o iau de-acasă şi am să iau şi prăjina, să pot scutura şi crengile cele mai de sus."
Deodată însă îi căşună o idee, poate cel mai răz­leţ gînd din acel ceas:
     


După mine!