Se afișează postările cu eticheta Horia Furtuna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Horia Furtuna. Afișați toate postările

marți, 18 octombrie 2011

O poezie a lui Horia Furtuna

Moartea e o căruţă  care merge-ncet,
Scrîşneşte din lemn, trosneşte din schelet,
Scîrţîie din roţi,
Vine pe rand, pentru toţi.

Trece aşa de ani şi ani,
Prin praf şi bolovani,
Şi pleacă tot încet, prin noroi, pe caldarîm,
Spre alt tărîm.




vineri, 22 aprilie 2011

Pe o stradă foarte înaltă

Maţola era, în anii de liceu, când stăteam pe o stradă foarte înaltă numită „Calea Codrului”, unul dintre prietenii mei. Un băiat isteț, căruia îi plăceau două lucruri: băutura și femeile. Locuia deasupra noastră și de multe ori, când mama era la școală după-amiază, Maţola cobora la mine și discutam acolo fel de fel de lucruri. Dacă aveam bani, dădea el o fugă până la alimentară și se întorcea cu o sticlă de vin „de doișpe cincizeci”, un vin de Dealu Mare, infect. Dar nu gustul era important, ci faptul că beam, făceam ceva interzis și, în plus, nu ne plictiseam vorbind. Mama avea o bibliotecă foarte mare și Maţola mai împrumuta câte o carte. Îmi aduc aminte că i-am dat să citească „Spuma zilelor” de Boris Vian și, după ce a terminat-o, mi-a zis: „individul e vrăjitor mare”. Mi-a plăcut ideea asta, a autorului-vrăjitor.

                            Boris Vian, interpretand o piesa de atmosfera



După mine!