Se afișează postările cu eticheta Lili. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Lili. Afișați toate postările

duminică, 16 martie 2014

Greaua viata a catelelor si a femeilor

Imediat ce Cindy a facut pui, Richi, autorul lor, a intrat in calduri. Nu stiu daca asa se intampla la fiecare nastere, femelele devenind ispititoare pentru masculi. Eu credeam initial ca Richi vrea sa omoare puii, ca sa scape de niste rivali - cam asa am vazut ca se intampla, spre exemplu, la leii din savane. Cand colo, cum i-a scos Lili putin pe amandoi prin jurul casei, cum individul a incercat sa se urce pe Cindy.
Pui de catea


luni, 10 februarie 2014

Limba matematicii

Mi-au trebuit cateva zeci de ani ca sa pricep, in sfarsit, ca eu nu sunt in stare sa port un dialog normal. Defectiunea asta mi se trage de la matematica. Acolo, daca spui "toate numerele din multimea cutare se impart exact la 3", atunci asa e, adica nu poate gasi nimeni in multimea aia un numar care sa nu se imparta exact la 3. Simplu si clar. Cand vorbesti limba matematicii, poti purta o sumedenie de dialoguri interesante si placute cu alti oameni care vorbesc aceeasi limba. Cand insa vorbesti limba asta cu cineva care nu o stie, risti sa se duca totul dracului rapid. Ei bine, asta e cazul meu: vorbesc limba matematicii tradusa in romana, asa ca mi se intampla mereu lucruri de genul celui pe care il voi povesti mai departe.


miercuri, 11 decembrie 2013

Dupa brazi

Duminica pe la pranz, sub presiunea Mariei, am plecat dupa brad. Mai bine zis, dupa brazi, pentru ca anul asta e necesar un bradut separat in camera Mariei. Asa ca ne-am dus pe malul lui Maschsee, unde sunt instalete vreo doua tabere de unde poti sa-ti iei pomul de Craciun dorit. Ne-am oprit la prima, am parcat si am intrat in imparatia brazilor


duminică, 28 iulie 2013

O noua calatorie

Azi e ziua plecarii. Mai precis, plecam la Timisoara: eu, Maria, Michelle si Cindy. Plecam seara, in ideea ca prindem ceva racoare si drumurile nu-s asa de aglomerate. Pe de alta parte, e posibil sa prindem furtuni - ieri, cat eram la Heide Park si apoi in timpul noptii, la Hanovra a fost dezastru - copaci doborati etc. Dumnezeu cu mila.


luni, 15 iulie 2013

Lupe-n cap

Pe masura ce ne apropiam, duminica trecuta, de Lido di Jesolo - destinatia noastra italiana, mai schimbam cate o idee (fixa, desigur, la varsta asta nu te mai scoate nimeni din ale tale, totul e cum stii tu si numai cum stii tu). Printre altele, a venit vorba despre cremele de plaja, despre care eu am o parere extrem de proasta. Cand eram mic, nu exista asa ceva, tata ma dadea cu o solutie numita Clorocalcin si cam asta era tot. N-am avut niciodata niciun fel de problema cu pielea, desi pe-atunci stateam la plaja, nu gluma, pentru ca imi inchipuiam ca daca m-as fi intors la Sinaia nebronzat, m-as fi facut de ras.


duminică, 14 iulie 2013

Sortul

Problema mea cu marea e ca ma plictiseste rau de tot. Dupa o zi de mare si plaja, nu mai am nimic de facut. Nu cunosc ceva mai plictisitor decat sa te trezesti si sa te duci pe plaja, sa intrerupi aceasta zacere doar pentru a manca, pentru ca apoi sa te duci din nou in acelasi loc, pe acelasi sezlong, sa iei aceeasi carte si sa zaci din nou, in aceeasi pozitie, pana seara. Multi oameni fac asta, sunt pline plajele lumii de ei. Eu unul inca nu sunt in stare de asa ceva. Din pacate, insa, nu sunt apt nici pentru cine stie ce jocuri de genul tenis cu piciorul - nu-mi mai arde. Daca as fi avut 20 de ani, lucrurile ar fi stat altfel - nu mai e nevoie sa descriu cum.


joi, 13 iunie 2013

Gusturi si arome

Ieri seara m-am apucat sa fac ceva mancare pentru cateii familiei - Richi si Cindy. Acesti doi amarati mananca precum niste sparti, nu-i mai satura Dumnezeu, asa ca le cumpar mereu ba niste ficat, ba niscai pipote, ba cate un carnat. In plus, mai au si o tingire sau cum s-o fi chemand in care le punem graunte de la Royal Canin. Eu unul m-am mirat foarte tare cand am aflat ca bichonii, ca rasa, exista de mii de ani (zic unii ca avea si Cleopatra unul): cum adica de mii de ani? Adica Royal Canin exista de mii de ani? Sau poate in Egiptul antic functionau alti producatori de graunte, ceva de genul Ramses Drinks & Foods? Ca doar nu ma poate convinge cineva ca inainte de Royal Canin traiau cateii de rasa fara graunte. Cum sa fi rezistat, spre exemplu, rasa bichon mii si mii de ani hranindu-se cu altceva decat cu granulele cu formula stiintifica, elaborata de nutritionisti care au absolvit Harvard? 


marți, 27 noiembrie 2012

Bloody Mary

Mă trezesc de dimineaţă din cauza lui Cindy, care se precipită. Azi, mai devreme decât de obicei. Clar, vrea afară - oh, Doamne, poate că s-a învăţat în sfârşit să nu-şi mai facă nevoile în casă. Cobor, îi dau drumul şi văd lângă uşă pantofii mei plini de noroi. Noroi?!?!?!?!? A intrat cineva azi noapte, s-a încălţat cu ei şi s-a dus până la lac? Începe să mă cuprindă îngrijorarea când, brusc, îmi amintesc: e vorba de Bloody Mary! Să vă spun ce vreau să spun.



duminică, 30 septembrie 2012

10 ani

De ziua Mariei, a invitat la tort doua colege: Chloe si Finja. A fost o aventura interesanta. Cum au intrat in casa, cele doua si-au lepadat bagajele pe jos si au inceput sa se joace cu cainii. Apoi au plecat in camera Mariei, lasand toate pe unde-au apucat. Ia uite:

Chloe



miercuri, 26 septembrie 2012

Festivalul toamnei

La sfarsitul saptamanii trecute, de vineri pana duminica, hanovrezii au organizat un asa numit "Festival al toamnei" la Herrenhauser Garten. Ne-am dus si noi la spartul targului, adica duminica pe la 4, in conditiile in care toata actiunea se termina la 6. Oricum nu ma asteptam la mare lucru, ma gandeam ca n-ai ce vedea in afara de legume, vinuri si dovleci. Dar surprizele s-au tinut lant. Inca inainte de intrare, am fost intampinati de cativa membri ai Filarmonicii din Hanovra, care ne-au incantat auzul cu piese celebre, cum ar fi Zaraza si Valurile Dunarii. Uite:


joi, 20 septembrie 2012

Harkenbleck

Am început să merg tot mai mult cu bicicleta. Până azi, tot așteptam să vrea și Maria, pentru a pleca în tură prin împrejurimi. Azi însă, am spart gheața: m-am suit pe bicicletă și am plecat de unul singur. Am simțit, pur și simplu, acest imbold. 


duminică, 1 iulie 2012

Inmultirea

Peste cateva ore, asteptam sosirea urmatoarei trupe din Romania: Lili, Mitza, Michelle, Cindy, Tina. So, de azi ne inmultim (de remarcat ca partea femeiasca se inmulteste de  sase ori, in vreme ce partea barbateasca ramane la vechile valori). Starea de agitatie - nerabdare - emotie care a cuprins-o pe Maria este greu de comparat cu ceva. Mai pe scurt, e fericita. Uite ce desen a facut, dupa ce am ispravit cu pregatirile:
SPRE GERMANIA



luni, 18 iunie 2012

Perversitatea lucrurilor

Nu stiu cum se face, dar de cate ori incerc sa o iau pe o directie, lucrurile evolueaza de la sine in directia opusa. Iata un exemplu foarte marunt, insa relevant.
Ieri m-am apucat sa montez niste banci si o masa, pe care aveam de gand sa le pun pe terasa, urmand ca diminetile sa bem acolo cafeaua. Zis si facut. Am lucrat ce am lucrat si prima banca a fost gata. Iat-o:



marți, 17 aprilie 2012

Căscarea ochilor

Am ajuns la Hannover azi noapte la 12:30, după o călătorie de 15 ore. Ne făcuserăm socoteala că o să plecăm la 7 şi o să ajungem la 10, dar s-au întâmplat tot felul de chestii.
Întâi că ne-am trezit după 7.
Apoi, nu am mai găsit declaraţia nevestei cum că e de acord să ies cu Maria din ţară. Am căutat-o de mi-au sărit capacele şi până la urmă am găsit-o într-o cutie aflată în portbagaj. Apoi n-am găsit alte hârtii pe care trebuia să i le las soacrei că să rezolve diverse lucruri.


vineri, 6 aprilie 2012

Chestii de neconceput

Cateva chestii de neconceput intr-un alt mediu decat cel romanesc.
1. Totdeauna pana acum, am rezolvat problemele cu regia ENEL la casieria din strada Resitei. Ieri m-am dus sa rezolv ceva, la ora 15:15. Casieria - inchisa. "OK, mi-am zis, de la astia oricum nu te poti astepta sa stea pana la 4, cum le e programul, las ca vin maine". Azi s-a dus Lili, eu aveam treaba la Colterm. Ora era cam 12 - casieria inchisa. Care sa fie explicatia? Simplu: ENEL si-a inchis casieriile din Timisoara.


joi, 5 aprilie 2012

Centiped

De cand mama m-a facut n-am vazut creatura ca aia pe care am gasit-o in fata blocului. Eu am zis ca e o omida. Lili a spus ca e miriapod - adica centiped. Am vrut sa o apuc intre degete dar mi-a alunecat. Apoi am luat creatura cu o folie rigida si am dus-o in iarba, undeva. Dar degeaba, si-a luat azimut si s-a intors (cu pretul caderii de pe un zid de vreo juma' de metru), in locul de unde o ridicasem si de acolo si-a continuat drumul - dandu-ne impresia ingrijoratoare ca are o tinta precisa. Mare lucru nu am ce sa mai zic, uite pozele:



marți, 3 aprilie 2012

Absurditatea plastica

Mi-a fost dat sa aud o expresie incredibil de plastica si totodata absurda. Eram la Hushgombotzleves ala sau cum ii zice hotelului unguresc si luam micul dejun. Maria, care mereu se culca tarziu zicand ca nu-i e somn si se trezeste cu forta devreme, bineinteles ca nu avea chef sa manance nimic. Degeaba i-am tot explicat cum e cu cresterea, degeaba i-am spus ca mai avem vreao 300 de kilometri pana acasa si o sa i se faca foame. O tinea pe-a ei. Dar si noi pe-a noastra, asa incat pana la urma s-a dus, si-a luat ceva in cea mai mica farfurie pe care a gasit-o, s-a asezat la masa si a inceput sa mestece incruntata. La care Lili imi explica: "Vezi? Asta e mancatul cu dusmanie". Ei bine, m-am tavalit de ras la faza asta. Tot repetam: "mancatul dusmanos" si ma mai rostogoleam o tura pe dusumea...
Multe chestii dusmanoase am intalnit la viata mea - priviri, vorbe, atitudini, scrisori, lovituri...dar mancatul cu dusmanie, asta mi s-a parut ceva greu de egalat si imposibil de intrecut in materie de absurditate plastica.


luni, 2 aprilie 2012

Ziua focului

Ziceam aseara ca dupa incendiul de miriste pe care l-am fotografiat la Biled, au urmat intamplari interesante, chestii din alea care se intampla odata in viata. Iata cum au decurs lucrurile. Am ajuns acasa, am dat cep unui Jack Daniel's, apoi m-am apucat sa caut versurile excelentei piese intitulate "De la sate". O piesa pe care o ascult din cand in cand, pentru versuri - care mi se par geniale. De ce oare mi se par geniale? Cred ca din cauza ca zugravesc perfect satul romanesc actual. O sa le urc si pe ele in urmatorul meu post. 



luni, 25 aprilie 2011

Sarbatorirea Pastelui prin pictura

Ieri, la masa festiva care se tine traditional la Mitza, au fost, fara mine, 6 oameni: Maria, Ali, Lili, Mitza, Christine si baba Mitzi - cea care a pus masline in plus in salata de boeuf a Mariei. De Christine am povestit cum m-a pacalit, impreuna cu Maria, de 1 aprilie, deci personajele sunt cunoscute.
Dupa masa, am mers sus: eu, Christine, Lili, Maria, Ali. Si ce le-a dat lor prin cap pe cand eu puneam muzica fina? Sa se apuce de pictat. Foarte frumos. S-au asezat la masa - care, privita de sus chiar arata ca un sevalet si s-au apucat de lucru. Prea multe nu-s de comentat, se vede totul in poze:
Maria, Lili, Ali si Christine la masa-sevalet


După mine!