Se afișează postările cu eticheta Mircea Doinaru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mircea Doinaru. Afișați toate postările

miercuri, 6 februarie 2013

Directorul si cancelarul

Cum spuneam, pana la urma mi-a venit gandul cel bun in legatura cu traducerea povestilor mele. Mi-am spus asa: frate, ai incercat o multime de variante, n-a mers niciuna; ai apelat la prieteni si cunostinte, n-ai facut nimic; ai dat cartea si traducerea ambelor profesoare ale Mariei, n-au zis nimic; ia du-te du direct la Mr. Pearson, unul dintre directorii scolii - il cunosti, e un tip de soi, vorbeste engleza ca Sean Connery; pana la urma, incercarea moarte n-are, vezi ce zice, poate e de acord sa te ajute, poate nu, dar, vorba lui McMurphy, macar ai incercat. 


sâmbătă, 15 septembrie 2012

Trei oameni inimosi (1)

In 1995, pentru ca se implineau 300 de ani de la intemeierea Sinaii, trei oameni inimosi s-au gandit sa scoata o cartulie intitulata "Sinaia 1695-1995, Marturii Istorice". Planul lor era sa implice Primaria si Consiliul Local, care ar fi urmat sa suporte cheltuielile cu tiparul. Cartuliile le-ar fi revenit in totalitate si le-ar fi folosit pentru promovarea orasului. Ar mai fi urmat sa participe la proiect Publicatiile Flacara si Fundatia Bucegi. 


miercuri, 25 aprilie 2012

Comunicare și sporovăială

Unul dintre supliciile la care erau supuşi deţinuţii politici în vremea comuniştilor era tăcerea absolută. Omul era băgat în celulă şi nu putea schimba niciun cuvânt cu nicio altă persoană. Dacă vorbea singur, era bătut până la sânge. Nu e de mirare că unii au luat-o razna în astfel de condiţii. Alţii, însă, au reuşit să reziste - de exemplu Corneliu Coposu, despre care se spune că a stat zece ani singur într-o celulă strâmtă, unde i s-a aplicat regimul tăcerii. După ce a ieşit de-acolo, uitase să vorbească.


duminică, 8 ianuarie 2012

Caderea in SF

Computerul a adus, zice-se, mari servicii omenirii. Prea putini insa discuta despre deserviciile aferente. Ca trebuie sa fie si din alea, nu? Inca nu a inventat omul ceva care sa fie exclusiv folositor. Tot gandindu-ma la lucrurile astea, am realizat brusc unde e pacaleala: pur si simplu computerul ne-a furat o dimensiune! Vietile noastre (inca nu ale tuturor, slava Domnului), se desfasoara pe o suprafata plana. Am ajuns fiinte bidimensionale. Tot ce ne trebuie se gaseste pe monitor: carti, filme, sex, conversatii, filosofie, violenta etc.


După mine!