Se afișează postările cu eticheta Saint-Exupéry. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Saint-Exupéry. Afișați toate postările

duminică, 24 noiembrie 2013

Micul print (22-final)

Iar de-atunci au trecut, iată, şase ani... Întâmplarea aceasta n-am mai povestit-o nimănui. Camarazii mei, când m-au văzut, au fost nespus de bucuroşi că mai trăiam. Eram îndurerat, dar lor le-am spus: „Sunt ostenit...”
          Acum mi-a mai trecut puţin. Adică... nu chiar de tot. Ştiu însă bine că s-a-ntors acasă, pe planeta lui, deoarece, în revărsatul zorilor, nu i-am mai găsit trupul. Nu era un trup atât de greu... Şi mi-e drag, noaptea, să ascult stelele. E ca şi cum aş asculta cinci sute de milioane de clopoţei...
         


sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Micul print (21)

            În preajma acelei fântâni, se aflau ruinele unui vechi zid de piatră. A doua zi spre seară, pe când mă înapoiam de la treburile mele, l-am zărit încă de departe pe micul meu prinţ, şezând acolo, sus, cu picoarele atârnând în gol.
            Şi l-am auzit vorbind:
            - Cum adică, nu-ţi aduci aminte? zicea el. Nu e chiar aici?
            Fără îndoială, i-a răspuns un glas de undeva, căci el din nou s-a-mpotrivit:
            - Ba da! Ba da! Ziua e aceasta, dar locul nu-i aici...        


joi, 21 noiembrie 2013

Micul print (20)

- Oamenii, zise micul prinţ, se înfundă în trenurile lor rapide, dar nu mai ştiu nici ei ce caută. Aşa că se frământă şi se sucesc de colo-colo.
Şi adăugă:
- Nu merită atâta osteneală...
Fântâna pe care o descoperisem noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene. Fântânile sahariene sunt nişte simple gropi săpate în nisip. A noastră era aidoma unei fântâni de ţară. Prin părţile acelea însă nu se afla niciun sat, iar mie mi se părea că visez.
- Ciudat, îi spusei micului prinţ, sunt toate gata pregătite: scripetele, ciutura şi funia...


sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Micul print(19)

Ne aflam în cea de-a opta zi de când rămăsesem în pană în pustiu şi, în timp ce ascultam povestea cu neguţătorul, sorbisem şi cel din urmă strop al proviziei mele de apă.
- Vai! i-am spus micului prinţ, sunt foarte frumoase amintirile tale, dar eu încă nu mi-am reparat avionul, nu mai am nimic de băut şi aş fi la rându-mi fericit de-aş putea porni în linişte spre o fântână!
- Prietena mea, vulpea... zise el.
- Dragul meu băiat, nu mai e vorba de vulpe!
- Cum aşa?
- Pentru că avem să murim de sete...
Saint-Exupery cu micul print


joi, 14 noiembrie 2013

Micul print(18)

- Bună ziua, zise micul prinţ.
- Bună ziua, zise acarul.
- Ce faci aici? zise micul prinţ.
- Triez călătorii în pachete de câte o mie, zise acarul. Dau drumul trenurilor, care-i poartă când la dreapta, când la stânga.
Şi un rapid străluminat, bubuind ca tunetul, cutremură cabina acelor.


sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Micul print(17)

Chiar atunci sosi şi vulpea:
- Bună ziua, zise vulpea.
- Bună ziua, răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se, dar nu văzu pe nimeni.
- Sunt aici, zise glasul, sub măr...
- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă...
- Sunt o vulpe, zise vulpea.


luni, 4 noiembrie 2013

Micul print(16)

Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare atât de neînsemnată.
- Bună ziua, zise micul prinţ.
- Bună ziua, zise floarea.
- Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ.


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Micul print (15)

Ce-a de-a şaptea planetă a fost, prin urmare, Pământul.
Pământul nu e o planetă oarecare! Poţi număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita, bineînţeles, pe regii negri), şapte mii de geografi, nouă sute de mii de businessmani, şapte milioane şi jumătate de beţivi, trei sute unsprezece milioane de vanitoşi, vreo două miliarde de oameni mari.
Ca să vă puteţi face o părere despre întinderea Pământului, am să vă spun că, înainte de născocirea luminii electrice, trebuia întreţinută acolo, pe întreg cuprinsul celor şase continente ale sale, o adevărată armată de patru sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii.


luni, 28 octombrie 2013

Micul print (14)

Cea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. Trăia pe ea un Domn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe.
- Ia te uită! Vine un explorator! strigă el când îl zări pe micul prinţ.
Micul prinţ se aşeză pe masă, ca să mai răsufle puţin. Călătorise până acum atât de mult!
- Dincotro vii? îl întrebă Domnul cel bătrân.
- Ce-i cartea asta groasă? zise micul prinţ. Ce faceţi dumneavoastră aici?
- Sunt geograf, zise Domnul cel bătrân.


miercuri, 23 octombrie 2013

Micul print (13)

Cea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. Era cea mai mică dintre toate. Cuprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un lampagiu. Micul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un felinar şi-un lampagiu undeva, pe cer, pe o planetă fără case şi fără locuitori. Cu toate acestea, îşi spuse:
„Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod. E totuşi mai puţin nerod decât regele, decât vanitosul, decât businessmanul şi decât beţivul. Munca lui măcar are o noimă. Când îşi aprinde felinarul, e ca şi cum ar face să se mai nască o stea sau o floare. Când îşi stinge felinarul, îşi adoarme floarea sau steaua. O îndeletnicire foarte frumoasă. Cu adevărat folositoare de vreme ce-i frumoasă.”


vineri, 18 octombrie 2013

Micul print (12)

Cea de-a patra planetă era locuită de un businessman. Omul acesta era atât de ocupat, încât nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ.
- Bună ziua, spuse micul prinţ. Vi s-a stins ţigara.
- Trei şi cu doi fac cinci. Cinci şi cu şapte, doisprezece. Doisprezece şi cu trei, cincisprezece. Bună ziua. Cincisprezece şi cu şapte, douăzeci şi doi. Douăzeci şi doi şi cu şase, douăzeci şi opt. N-am timp s-o aprind. Douăzeci şi şase şi cu cinci, treizeci şi unu. Uff! Face, deci, cinci sute unu milioane, şase sute douăzeci şi două de mii, şapte sute treizeci şi una.



luni, 14 octombrie 2013

Micul print (11)

         Pe cea de-a doua planetă trăia un vanitos.
         - Aha! Aha! Iată că vine un admirator! strigă de departe vanitosul, de îndată ce-l zări pe micul prinţ.
         Căci, pentru vanitoşi, oamenii ceilalţi nu sunt decât nişte admiratori.
         - Bună ziua, zise micul prinţ. Nostimă pălărie mai aveţi!
         - Pentru salut, răspunse vanitosul. Salut cu ea când sunt aclamat. Din nefericire, pe aici nu trece nimeni niciodată.
      


duminică, 13 octombrie 2013

Micul print (10)

      Se afla prin părţile asteroizilor 325, 326, 327, 328, 329 şi 330. Aşa încât se apucă să-i viziteze, ca să-şi caute de lucru pe-acolo şi ca să se instruiască. 
      Pe cel dintâi asteroid trăia un rege. Regele şedea, înveşmântat în purpură şi în hermină, pe un tron lipsit de orice podoabă, dar în acelaşi timp măreţ. 
      - A! Iată un supus! strigă regele când îl zări pe micul prinţ.
      Şi micul prinţ se întrebă:
      - Cum poate oare să mă recunoască, de vreme ce niciodată nu m-a mai văzut? 
    Dar nu ştia că lumea, pentru regi, e un lucru foarte simplu. Oamenii sunt, toţi, nişte supuşi.   




marți, 8 octombrie 2013

Micul print (9)

      Cred că micul prinţ, când a fugit de-acasă, s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. În dimineaţa plecării, a făcut o mare rânduială pe planetă. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi. Avea doi vulcani activi. Numai buni pentru a-şi încălzi gustarea de dimineaţă. Mai avea şi un vulcan stins. Însă, după cum spunea el: „Nu se ştie niciodată!” Aşa încât a curăţat deopotrivă şi vulcanul stins. Vulcanii, dacă sunt bine curăţaţi, ard domol şi liniştit, fără erupţii. Erupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. De bună seamă, noi, cei de pe Pământ, suntem mult prea mărunţi pentru a ne curăţa vulcanii. De aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de neajunsuri.



sâmbătă, 5 octombrie 2013

Micul print (8)

Aveam, în scurtă vreme, să  cunosc această floare mai în amănunt. Pe planeta micului prinţ crescuseră dintotdeauna flori ca toate florile, împodobite doar cu câte o singură cunună de petale, şi care se mulţumeau cu foarte puţin loc, şi care nu supărau pe nimeni. Răsăreau de dimineaţă, printre ierburi, şi pe urmă, seara, se stingeau. Aceasta însă încolţise într-o bună zi dintr-o sămânţă adusă de nu se ştie unde, iar micul prinţ luase foarte îndeaproape seama la creşterea mlădiţei celei noi, care nu se asemuia prin nimic cu celelalte mlădiţe.



luni, 30 septembrie 2013

Micul prinţ (7)

       În cea de-a cincea zi, tot datorită oii, mi se dezvălui şi această taină din viaţa micului prinţ. Deodată, fără nici o pregătire, mi-a pus o întrebare, rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere:
          - O oaie, dacă mănâncă arbuştii, mănâncă şi florile?
          - O oaie mănâncă tot ce nimereşte.
          - Chiar şi florile cu spini?
          - Da. Chiar şi florile cu spini.
          - Păi atunci, spinii la ce folosesc?
       


vineri, 27 septembrie 2013

Micul prinţ (6)

O! Prinţ micuţ, descopeream aşa, puţin câte puţin, taina micii şi însinguratei tale vieţi. Timp îndelungat tu n-avuseseşi, ca să te desfeţi, decât farmecul apusurilor de soare. Un proaspăt amănunt, pe care l-am aflat în cea de-a patra zi, de dimineaţă, când mi-ai spus:
          - Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haide să vedem un apus de soare...
          - Dar trebuie să aşteptăm...
          - Ce să aşteptăm?



         



miercuri, 25 septembrie 2013

Micul print (5)

        Descopeream în fiecare zi câte ceva în legătură cu planeta, cu plecarea, cu călătoria lui. Lucrul acesta se petrecea încetul cu încetul, pe măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând. Aşa se face că, în cea de-a treia zi, am aflat de năpasta baobabilor.
          A fost tot datorită oii, căci deodată micul prinţ m-a întrebat, cuprins parcă de-o mare îndoială:
          - E-adevărat, nu-i aşa, că oile mănâncă arbuşti?
          - Da. E adevărat.
          - Aha! Îmi pare bine.
         


sâmbătă, 21 septembrie 2013

Micul print (4)

        Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de întrecea mărimea unei case!
        Ceea ce nu prea avea cum să mă mire.
        Ştiam bine că, în afară de marile planete precum Pământul, Jupiter, Marte, Venus, cărora li s-a dat câte un nume, pe lume se mai află o puzderie de alte planete, uneori atât de mici, încât numai anevoie le poţi zări cu telescopul. Când un astronom descoperă  vreuna din ele, îi dă în loc de nume, un număr. De pildă, îi zice: „Asteroidul 3251”.
     


vineri, 20 septembrie 2013

Micul print (3)

Mi-a trebuit un timp îndelungat până când să pot pricepe dincotro venea. Micul prinţ, care îmi punea o mulţime de întrebări, părea că niciodată nu le aude pe-ale mele. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul, şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător. Aşa, de pildă, când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea greu pentru mine), m-a întrebat:
          - Ce bazaconie mai e şi asta?
          - Nici o bazaconie. Asta zboară. E un avion. Avionul meu.
          Şi i-am adus la cunoştinţă, cu mândrie, că eu zbor. Atunci el a exclamat:
         


După mine!