Se afișează postările cu eticheta Ungaria. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ungaria. Afișați toate postările

marți, 28 august 2018

Vremea dictatorilor


Ceea ce spun oamenii lucizi din această țară de mai bine de un an de zile, este pe cale să se întâmple și se va întâmpla în această toamnă, fără ca nimeni să mai poată face ceva. Liviu Dragnea va prelua, împreună cu banda lui, întreaga putere în România, care va deveni un stat iliberal, din familia Ungariei, Rusiei, Turciei și Poloniei. Unul câte unul, reprezentanții celuilalt tip de stat vor fi demiși din funcțiile pe care le dețin, sub acuzația că fac parte din „statul paralel”. În uralele diverselor slugi ale regimului, vor fi înlocuiți: procurorul general, șeful SRI, șefii de la nivel central și județean ai tuturor instituțiilor. În parlament, opoziția va fi redusă la tăcere prin metodele mârlănești ale unor Șerban Nicolae sau Nicolicea. 


sâmbătă, 27 iulie 2013

Predarea controlului

Sambata, 27.07.2013 - zi de Heide Park. N-am mai fost pana acum, dar ne-au povestit niste amici ca e ceva special. Acestor amici le place sa fie invartiti la viteze foarte mari, sa fie aruncati de colo-colo, sa fie tinuti cu capul in jos etc. Mie nu, asa ca merg la Heide Park doar ca sa fac poze cu Maria urcandu-se la 60 de metri pe Colossos si coborand de-acolo cu 120 km la ora.
Se spune ca acest parc este destinat in special adultilor. Prin urmare exista multi oameni in toata firea care merg sa se distreze in acest fel care pe mine nu ma amuza deloc. M-am intrebat mereu de ce oare nu ma atrag caderile in gol, roller-coast-urile etc etc. Am gasit raspunsul acum vreo 6-7 ani, in Ungaria. Eram intr-o statiune unde distractia se baza exclusiv pe apa. Stateam in bazine uriase, ne bagam sub perdele de apa, ne lasam dusi de curenti, ieseam, prin canale, sub cerul liber, treceam de la cald la rece si inapoi etc. Am uitat cum se numeste statiunea aia, dar pana la urma n-are nicio importanta. 


miercuri, 27 februarie 2013

Carne de cal sub talpa bulgareasca

Vad ca nu se mai opreste scandalul cu carnea de cal. Zilnic sunt descoperite noi si noi locuri in Europa unde oamenii baga in ei cal crezand ca e vaca. Ultima firma care a fost depistata pozitiv e cea care aproviziona fast-food-urile de la IKEA. Prilej sa-i spun Mariei ca nu-i exclus sa fi ciugulit si noi ceva carnita de mustang, pentru ca nu era chip sa mergem la IKEA si sa nu vrea Maria sa ne oprim sa si mancam cate ceva pe-acolo. Bun prilej, cu adevarat! Poate acum sa inteleaga si ea ca gustul e inselator, ca atata amar de populatie nu poate fi hranita ca la mama acasa, cu gaina de curte etc. Si poate o sa accepte sa manance lucruri facute la noi in cuptor. Om trai si om vedea.


duminică, 29 ianuarie 2012

Mustata

Nu stiu ce i-a venit Mariei sa ma intrebe cum mi-ar sta fara mustata. Dupa atata amar de vreme, nu mai stiu nici eu cum imi sta. Dar nu vreau sa-mi rad mustata, m-am obisnuit cu ea si am devenit un mosh din aia care nu arunca absolut nimic. Asa ca ieri, Maria fiind pe la nu stiu ce strand prin Ungaria, m-am gandit ca as putea face cumva sa fim amandoi multumiti. In consecinta, am dat jos numai partea din dreapta a mustatii mele.


miercuri, 11 ianuarie 2012

Vigneta

Numai ce m-am intors de la Budapesta, unde am fost sa-mi iau familia de la aeroport. La granita, azi dimineata, m-am oprit sa cumpar vigneta ungureasca. Surpriza a fost uriasa: cea mai "scurta" vigneta e pe zece zile. Asadar, daca vreau sa intru si sa ies in aceeasi zi din Ungaria si ma urc pe autostrada, trebuie sa cumpar o vigneta valabila zece zile. Oare o fi in regula? Cum naiba aproba UE asemenea practici? Din cate imi amintesc, cam aceeasi chestie se intampla si daca intri in Austria: platesti vigneta pe nu stiu cate zile, cu toate ca tu doar treci spre Germania si revii dupa trei luni. Sunt sigur ca indivizii care au craniat asta au si o explicatie, dar eu intreb: nu se lauda sistemul capitalist ca pune ordine in toate? Nu era mare agitatie pe ideea "fiecare plateste atat cat consuma"? Eu, care trec o singura data pe ruta Mako -  Budapesta - Mako, "mananc" eu la fel din asfaltul autostrazilor unguresti cat "mananca" unul care se duce si se intoarce in fiecare zi, timp de zece zile?


marți, 3 ianuarie 2012

Timpuri

Au fost cateva ore ciudate in seara de an nou. Mai precis, eu, la Breaza, am trecut in 2012 si Maria, aflata in America, a ramas in 2011. Adica, ma gandeam eu, noi doi traim in ani diferiti, cu toate ca suntem aceiasi care cu o luna in urma traiam in acelasi an, in aceeasi luna, in aceeasi ora. Carevasazica distanta determina si timpul. Acum s-a rezolvat, traim in acelasi an, in aceeasi luna. Dar tot nu traim in aceeasi ora. Cata vreme va


După mine!