Se afișează postările cu eticheta caini. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta caini. Afișați toate postările

vineri, 6 septembrie 2013

DEMISIA, OPRESCULE!

„Nimeni nu e mai presus de lege”, spune politicianul roman in campanie si poporul needucat aplauda frenetic: „ce bine le zice omul asta, hai sa-l votam”. Il voteaza, el isi ocupa fotoliul, dupa care face un lucru - imediat, in chiar prima secunda: se pișă cu bolta pe lege, de la cea mai marunta pana la Constitutie. Apoi se incheie la prohab si trece la treaba. Ce treaba? Pai va spun si asta: furtul din buzunarele celor care l-au trimis in acel fotoliu


joi, 5 septembrie 2013

Porcăriile Bătrânului Golan Miștocar

Odată cu tragedia băiețelului de patru ani omorât de câini în Bucureștiul lui Oprescu, ies la iveală diverse matrapazlacuri în care este implicat acest bătrân golan care a ajuns primar datorită lipsei de aducatie a românilor cu buletin de București: combinații cu firme apărute peste noapte special pentru afacerile cu câini, acționari aleși pe sprânceană dintre prietenii fiului domnului primar și câte altele. Sper să se ducă DNA peste ei și  să vadă ce se petrece în respectivul viespar.
Bătrânul Golan Miștocar, arătând cât îi pasă de bucureșteni


sâmbătă, 2 martie 2013

Adevăraţii stăpâni ai Germaniei

Cobor în bucătărie, încă puţin buimac după somnul cam scurt. Cadavrul e acolo - mai precis ceea ce a mai rămas din el după ce aseară l-am rupt în bucăţi şi l-am mâncat. Văd doar câteva ciolane, nişte resturi de piele, cuşca pieptului cu coastele aproape complet descărnate şi mă gândesc „ah, ce bunătate de oase, ce resturi apetisante, cum le-ar mai fi mâncat el Rax, în iarba curţii de la Sinaia”. Aici însă, toate sunt cu susu-n jos. Am doi câini care n-au voie să mănânce oase, ci doar anumite grăunțe pentru vârsta fiecăruia, care conţin minerale şi vitamine în proporţii stabilite ştiinţific şi care, mare atenţie, sunt de la o anumită firmă şi nu de la alta. Mă uit peste gard - nu văd niciun câine comunitar, niciun dulău cu cicatrici pe bot, dar cu ochii blânzi şi înfometaţi. Nu găseşti aşa ceva oricât ai umbla. Departe, în zare, se zăreşte liziera pădurii din marele parc hanovrez prin care aleargă nemţii ca turbaţi, întru păstrarea condiţiei fizice şi a sănătăţii. Mă gândesc că nici acolo nu e în ordine - oricât ai umbla printre arbori şi tufe, nu vei întâlni fiinţele fără de care pădurea, pentru mine, nu mai e pădure: un lup hămesit, un urs, o vulpe costelivă. Nimic, doar păsări legănate, cu tălpi portocalii.


luni, 9 ianuarie 2012

Atacul

Strada pe care locuiesc este pe malul stang al raului Bega (banatenii ar zice "al Begheiului"). Pe malul celalalt e o alta strada, care se prelinge pe langa curtea plina de daramaturi a fostei fabrici ceausiste ILSA. Ea leaga Piata Badea Cartan de cladirea Politiei Judetene. De la politie nu trebuie sa mai mergi mult si intri in zona cu Prefectura, cu Posta, adica esti deja aproape de centru. 



marți, 20 septembrie 2011

Caini de caini

La Cota 1000, situata pe granita dintre Prahova si Dambovita, m-am reintalnit cu baietii de la Economat. Parte din ei au plecat la hotelul Mara, dar altii au venit la Cota 1000. Exact ca in vremurile bune, am stat la o mica discutie cu Sorin, un tip excelent care, pe vremea mea, era sef de sala la restaurantul Economatului. Era acolo si Pavel bucatarul, pe care doar l-am zarit undeva in spatele hotelului, mai era si Edith, pe care am vazut-o la receptie. Practic, am avut o jumatate de ora plina, in care mi-am adus aminte de tot felul de oameni si intamplari de acum aproape zece ani.



După mine!