Se afișează postările cu eticheta cimitir. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cimitir. Afișați toate postările

vineri, 15 martie 2013

Gropi ingropate

In iarna, dupa ce-am petrecut sarbatorile in mod traditional, impreuna cu Dana si Gogol, m-am gandit ca nu ar strica sa dau o tura si prin Sinaia, trecand, evident si pe la cimitir, ca sa pun o lumanare la mormantul parintilor mei. Intrucat si prietenii mei au niste rude inmormantate acolo, am mers cu totii. Nu cred ca are sens sa insist prea mult pe dezastrul gasit in cimitirul din Sinaia, administrat de Primaria Sinaia. Nu vreau sa am de-a face nicicum cu primaria asta si, de altfel, daca n-ar fi acolo mormintele parintilor si bunicilor mei, nici macar nu cred ca as mai calca prin Perla Carpatilor. Nu ma mai leaga nimic de micul orasel care balteste uselist acolo, in gaura dintre lanturile carpatine. In afara de cativa oameni de care ma leaga amintiri placute si pe care mi-ar placea sa ii reintalnesc, ce m-ar mai putea atrage prin partile alea? Dupa ce-am vazut asta iarna, nici sa fiu inmormantat acolo nu cred ca mai vreau.


vineri, 16 martie 2012

Locuri de veci

Am facut un tur de orasel aici, in Bad Nenndorf. Nu stiu cum am reusit, dar primul loc important unde am ajuns a fost cimitirul. Am intrat printr-o spartura in gardul viu, asa ca n-am vazut ca este interzis accesul cu caini. Nu stiu ce parere a avut Richi, dar diversele babe care mai trebaluiau pe-acolo au fost oripilate.



miercuri, 21 septembrie 2011

Odihna vesnica

Cum spuneam, am fost la Sinaia pentru cateva ore. Printre altele, m-am dus la cimitir. Mama, tata si Bunelu - bunicul pe linie materna - odihnesc in acelasi loc de veci si, pentru ca eu nu sunt acolo, nimeni nu se ingrijeste de mormant. Le-am mai dat, de-a lungul vremii, bani unora si altora ca sa curete buruienile, sa puna flori, sa aprinda cate o lumanare, dar bineinteles ca intotdeauna am gasit mormantul la fel de neingrijit. Motivele, desigur, fiind mereu aceleasi: a trecut mult timp, a plouat, a fost mult de lucru (adica au murit multi sinaieni), umbla niste babe care scot florile din pamantul mormintelor si le duc la ele acasa unde le pun in jardiniere, sau, mai rau, le vand si uite-asa. Acum, pare a fi in regula. Mai e un mormant, unde se odihnesc bunicile mele: Busea din partea mamei si Elvira (careia ii spuneam Babaca) din partea lui tata. Va trebui sa ma ocup si de el cat de curand. Cam asa aratau lucrurile saptamana trecuta:



vineri, 15 iulie 2011

Imagini din anul 1102, in direct la televizor

Cu toate ca am hotarat sa ma uit cat mai putin la televizor, din cand in cand intru in contact cu micul ecran, fara voia mea. Asta mi s-a intamplat acum, la Darmanesti, unde stau de trei zile. Adina - intermediarul intre mine si parintele Isaiia - nu este cine stie ce amatoare de televizor, dar parintii ei se uita. Asa ca m-am pomenit pe cap cu "scandalul din cimitir", cel in care mama Madalinei Manole a facut un circ de zile mari.


joi, 7 iulie 2011

Cimitirul din Pestera

Asa arata cimitirul si casa parohiala din satul Pestera. Nu am reusit sa aflu de unde atata delasare. OK, nu sunt bani. Dar nici macar sa pliveasca cineva balariile? Insusi popa, n-ar putea el sa puna mana? Se pare ca nu. Din pacate. Am inteles ca acum 20 de ani, erau 12000 de suflete in sat, acum au mai ramas 600. Probabil ca cei plecati nu mai vin deloc sa-si intalneasca mortii. O sa-i intalneasca atunci cand va fi prea tarziu.



După mine!