Mici intamplari cu animale (203)

Bătrînul vînător T. din Copăcel (Făgăraş) povestea:

In ianuarie anul trecut, pe zăpadă mare, am ieşit la mistreţi. După un timp cîinii au dat glas şi, apropiindu-se, vînătorii au descoperit sălbăticiunea înfundată sub un brădui, şezînd, încît numai rîtul i se vedea de sub cetinile pline de zăpadă. Împuşcătura a culcat-o pe loc. Scoţînd-o din cotlonul ei — era o scroafă mare — oamenii au băgat de seamă numaidecît un lucru ciudat: scroafa era începută la ceafă, unde îi lipsea din carne cît doi pumni. Rană proaspătă, cu sînge. În altă parte, prin burtă, urmă de glonţ intrat şi ieşit. Rană veche, de cîteva zile. Intrigaţi de cele constatate au cercetat locul primprejur şi au lămurit în curînd. In jurul cotlonului unde zăcuse mistreaţa, zăpada era plină de urme de jder.

Mici intamplari cu animale (180)

Terenul de vînătoare O este foarte liniştit. Plantaţiile tinere de molid sunt ferite de invazia oilor, exploatări nu se fac, bra­conieri nu-s, lupii sunt prigoniţi, aşa că vînatul iese seara de cu bună vreme, iar soarele de dimineaţă îl găseşte încă prin tăieturile largi. Iubitorii de natură vor înţelege că în verile pe care le petreceam în acei munţi, abia era o înserare sau un crăpat de zori care să nu mă fi găsit în vreunul dintre observa­toarele înalte cu care era înzestrat terenul.

Mici intamplari cu animale (43)

Prada

Paznicul Draşovean, de la cantonul Bistra din Munţii Se­beşului, povesteşte :

La 7 februarie, dimineaţa, am ieşit în cale de serviciu în tăietura din Runcul Cailor. A nins toată noaptea, contenind înspre zi. Pe la orele nouă eram în mijlocul tăieturii, o plan­taţie tînără, de cinci-şase sute de hectare. în marginea de sus a plantaţiei, aproape de pădurea mare, observ la o distanţă mărişoară vreo opt ciute şi cîţiva viţei din anul trecut. Păş­teau liniştit prin zmeuriş. M-am apropiat puţin, m-am aşezat pe o buturugă şi am urmărit din ochi pîlcul. Vedeam bine cum ciugulesc frunzele uscate şi lujerii de zmeură, păşind încet, încolo şi încoace, în căutarea hranei.