Se afișează postările cu eticheta dragan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dragan. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 februarie 2015

O poezie a lui Petre Liciu

Cred ca aveam vreo sapte ani cand tata mi-a recitat o poezie scrisa de Petre Liciu. La vremea aia invatam rapid, asa ca am retinut-o din prima si n-am uitat-o nici pana azi. Iat-o:

DRĂGAN
Ma recomand Nae Cioflan,
fost sergent de strada,
cu postul in maidan,
langa biserica Sfantu Stefan,
unde in colt e un bacan.


joi, 21 aprilie 2011

Ruga pentru un caine

Mi-am adus aminte, de la catelul asta ciudat, de o intamplare petrecuta pe cand eram sinaian, undeva prin anii 90. Locuiam pe Calea Codrului, o strada care traverseaza Sinaia pe deasupra, prin paduri, pana ajunge la drumul de Targoviste. Cand Ceausescu a decis sa faca la Targoviste a doua capitala a Romaniei, proiectul prevedea reabilitarea Caii Codrului, care ar fi devenit principala cale de tranzit intre Castelul Peles si "Cetatea de Scaun". Casa in care locuiam, purtase, pe vremea OJT, numele de "Vila Craita" si circula o legenda cum ca acolo s-ar fi intalnit vechii liberali in clandestinitate. Fostul proprietar, doctorul Jovin, fusese un personaj foarte interesant:  http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Jovin 



miercuri, 9 februarie 2011

Patru culori

In acest moment, lucrurile pareau clare: voi tipari la Mitropolie. Dar mi-a venit ideea sa mai incerc o varianta. Cum am spus, multe din cartile pentru copii sunt tiparite in tari ale UE, dar si in China, in India, in Serbia sau in Moldova. Nu stiam pe atunci care este explicatia. Mi-am adus aminte ca mergand pe autostrazile maghiare sau austriece, ma intalnisem de cateva ori cu masinile unui trust de presa romanesc. Pe atunci ma intrebam ce or fi cautand pe-acolo. Si am inteles abia atunci cand am vrut sa scot si eu o carte. Pur si simplu, in Romania nu poti avea o siguranta a contractului. Bati palma cu o tipografie si trebuie sa primesti tirajul just in time, pentru ca intre timp ai anuntat pe toate posturile ca ziarul din data cutare este insotit de un anume titlu.



marți, 8 februarie 2011

In cautarea unei tipografii III

Am gasit, pana la urma, prin intermediul unui amic, o tipografie despre care putini stiau ca exista: tipografia Mitropoliei. Oameni draguti, pareau ca nu sunt interesati deloc de vreun castig personal. Le-a placut cartea si mi-au facut o oferta. Oferta buna, nimic de zis, dar eu inca mai speram sa gasesc pe cineva care a mai facut carte pentru copii. Eram gata sa dau comanda la ei, dar un gand m-a facut sa ma opresc: daca, totusi, apare o varianta mai buna? Si chiar asa a fost. Prin cineva care lucreaza la o multinationala am gasit o tipografie din Lugoj. Am mers la ei si am descoperit ca era vorba despre o filiala a unei tipografii mari din Bucuresti, care face parte dintr-un fel de holding al lui Iosif Constantin Dragan. Draguti si ei, singura problema a fost ca la Lugoj nu-mi puteau lega cartea, puteau doar sa o lipeasca. Asa ca au sunat la Bucuresti si m-au pus in legatura cu un sef de la productie. Cand a auzit ca vreau 1000 de exemplare dintr-o carte, aproape ca l-a apucat rasul: astfel de comenzi nu mai intalnise, ei lucrau cu zeci de mii. Dar mi-a facut un pret si pretul a fost mai bun decat la Mitropolie. Asadar, acum aveam doua oferte. Nu ramanea decat sa ma hotarasc.

Pana sa iau decizia, a aparut si a treia oferta. Un fost coleg de-al Lilianei - sotia mea, are o tipografie in Timisoara. Am mers la el, m-a plimbat printre hale si mi-a aratat fel de fel de utilaje, unele vechi de 100 de ani dar care, nemtesti fiind, functionau inca si astazi, ba chiar mai bine decat cele moderne - mit pe care-l mai auzisem in diverse imprejurari. Mi-a aratat si niste carti. Printre ele, niciuna pentru copii. In plus, absolut toate ilustratiile aveau un iz de invechit, niste culori aparte, din care parca lipsea ceva, nu pot descrie sentimentul acela. Semanau cu pozele pe care le vedeam in anii 60, cand eram copil. Am renuntat, chiar daca oferta era imbatabila: cu 25% mai mica decat oricare alta dintre cele pe care le gasisem eu. Si am hotarat: voi tipari la Mitropolie. Nu stiu cum, dar desi era cu cativa centi mai scump, parca ma gandeam asa, in secret, ca daca fac la ei e mai bine, ca poate ma ajuta Dumnezeu sa iasa ceva deosebit, si, de ce nu, poate ulterior o sa ma folosesc si de reteaua de distributie bisericeasca. Stiu ca nu-i frumos ce spun acum, dar asta este adevarul.


După mine!