Se afișează postările cu eticheta fabula. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fabula. Afișați toate postările

duminică, 5 august 2012

O fabulă zaireză

Broasca ţestoasă, elefantul şi hipopotamul
Într-o zi, broasca ţestoasă s-a întâlnit cu elefantul care a trâmbiţat: "Dă-te la o parte din calea mea stârpitură! Vezi să nu te calc!” Dar broasca ţestoasă era curajoasă, aşa că a rămas pe loc. Elefantul a călcat pe ea dar nu a putut să o strivească. „Ia nu te mai lauda atât Domnule Elefant. Sunt la fel de puternică pe cât esti tu”, a zis broasca ţestoasă. Elefantul s-a mulţumit sa râdă. Atunci broasca ţestoasă l-a pus să vină pe deal a doua zi, dis-de-dimineaţă.
În dimineaţa următoare, înainte de răsăritul soarelui, broasca ţestoasă a coborât repede dealul, grăbindu-se să ajungă la râu, unde l-a găsit pe hipopotam, care era pe cale să revină în apă, după ce îşi petrecuse noaptea ca de obicei, adică mâncând. „Domnule Hipo! Ce-ar fi să ne luăm la întrecere? Sunt gata să pun rămăşag că sunt tot atât de puternică pe cât eşti şi tu!” Hipopotamul a izbucnit în hohote de râs. Ce idee caraghioasă, s-a gândit el, dar a acceptat. Broasca ţestoasă a scos o funie lungă şi ia zis hipopotamului s-o ţină bine în bot până când o să strige ea „Hei !”. Apoi broasca ţestoasă s-a repezit în sus, pe deal, unde elefantul începuse să-şi cam piardă răbdarea aşteptând-o. I-a dat acestuia celălalt capăt al funiei şi i-a spus: „Când o să-ţi strig „Hei!”, să tragi cât poţi şi o să vedem care din noi e mai puternic”. Pe urmă, broasca a coborât pană la jumătatea costişei de unde nu putea fi văzută, şi a ţipat din rărunchi: „Hei!”. Şi elefantul şi hipopotamul s-au pornit să tragă şi iar să tragă, din răsputeri, dar nici unul nu l-a putut urni pe celălalt – se vede treaba că erau la fel de puternici amândoi. Au recunoscut că broasca ţestoasă avea tot atâta putere ca şi ei. 
Morala Nu fă niciodată ceva ce poţi pune pe alţii să facă în locul tău. Broasca ţestoasă a lăsat munca în seama celorlalţi şi s-a ales cu gloria.


marți, 25 octombrie 2011

O fabula

Gâsca si calul
O gâscă ocupată cu ciugulitul ierbii de pe izlaz s-a simţit jignită de calul care păşea alături şi, cu şuieratul ei sâsâit, i s-a adresat astfel: „Nu încape îndoială că eu sunt un animal mai nobil şi mai desăvârşit decât tine, pentru că tot ceea ce eşti şi tot ceea ce faci tu se limitează la un singur element. Eu pot să merg pe pământ, la fel de bine ca şi tine, dar pe lângă asta, am aripi cu care mă ridic în văzduh, iar atunci când vreau, pot să înot în bălţi şi în lacuri, ca să mă răcoresc în apă. Mă bucur de puterile deosebite între ele, ale păsării, peştelui şi patrupedului”. 



După mine!