Ce este un liberal?

Văd pe FB postarea unui prieten virtual luată din timeline-ul cuiva care, probabil, îi este lui prieten virtual. O postare despre românii care au plecat să muncească în străinătate și au revenit în țară acum, cu pandemia. Reproduc aici textul, care mi se pare neprețuit pentru a înțelege gradul de confuzie în care se află bună parte dintre oameni, indiferent de opțiunea lor politică:

Fotbal și educație. Cazul România - Albania

So, ai noștri au plecat cu coada între picioare de la Euro2016. N-au învins pe nimeni și, la final, au furat-o de la Albania, despre care spuneau că e o echipă de mâna a doua. Antrenorul - marele general politician antreprenor etc. Iordănescu, în loc să se furișeze printre pietre ca să nu-l mai vadă nimeni, a ieșit la înaintare și ne-a potopit cu un milion de explicații și o afirmație senzațională: „Chiar nu ne reproșăm nimic! A fost o performanță că am ajuns aici” (nu știu de ce mi se pare că am mai auzit așa ceva – după ce liberalii au pierdut Bucureștii)

Fluierul fermecat

Abia astept sa se termine cu referendumul, ca sa pot sa revin la o viata fara politica. Am spus-o: nu voi mai scrie nimic despre politica, indiferent de rezultatul referendumului, imediat dupa incheierea scandalului. Sunt surprins de reactia pe care am avut-o la suspendarea presedintelui, credeam ca sunt imun. Se pare insa ca ranile pe care mi le-au produs comunistii aia rai odata cu venirea lui Iliescu sunt atat de adanci, incat de indata ce simt mirosul mlastinii pesediste (in care, din pacate, se balacesc si liberalii), indata ce vad spinarile varanilor misunand printre smarcuri, reactionez. E ca in povestea cu Pacala si fluierul fermecat: cum il auzeai, incepeai sa dansezi si nu te mai puteai opri decat cand nu-l mai auzeai.

Pana in acest moment, tot ce am realizat a fost ca mi-am mai pierdut ceva prieteni. Puteam sa stau linistit si sa scriu despre povesti. Dar ce sa fac, daca am auzit fluierul fermecat?