Se afișează postările cu eticheta miei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta miei. Afișați toate postările

marți, 14 mai 2013

Cainii comunitari

Deschid televizorul ca sa vad ce scandal o mai fi la ordinea de zi - ca la noi nu se poate fara un scandal. Si ce sa vezi? Iarasi e vorba de cainii vagabonzi. Nu stiu cine s-a gandit sa propuna o lege prin care cetatenii prinsi ca hranesc cainii comunitari sunt amendati cu sume consistente. Tot felul de iubitori de animale protesteaza - ca de obicei cand e vorba de dulai - impotriva acestei initiative, care, de altfel, trebuie sa recunoastem ca e cretina. Ma si gandesc la felul in care politia comunitara o sa-si trimita oamenii sa se ascunda prin boscheti (gonindu-i, desigur, pe boschetarii de acolo) si sa pandeasca lumea, ca sa ii prinda pe cei care hranesc animalele fara stapan. Iata-l pe vajnicul agent repezindu-se si punand mana pe o batranica amarata care, din coltucul ei de paine, a aruncat un sfert unui catel cu ochii umezi. Si tot asa - n-am chef sa dezvolt.


marți, 17 aprilie 2012

Taierea mieilor

1.Am mai scris despre miei si probabil ca voi mai scrie. Sunt total impotriva sacrificarii rituale a acestor blande animale in fiecare an, cu prilejul Invierii.  Invierea lui Cristos este un moment in care tot crestinul se bucura. De ce se bucura el? Pentru ca afla un lucru capital: moartea poate fi invinsa. Crestinul intelege ca daca urmeaza poruncile lui Cristos, va trai vesnic. Afland asta se bucura nespus. Si cum se bucura crestinul? Taie un miel si il mananca. Poate exista ceva mai absurd? Adica eu aflu ca sunt nemuritor si imediat casapesc un animal bland si nevinovat. Un animal caruia nu i se promite viata dupa taiere, pentru ca Invierea le este rezervata oamenilor. Macar daca i s-ar promite si amaratului de miel ca dupa ce va fi taiat si infulecat, va merge si el intr-un rai al mieilor...



vineri, 13 aprilie 2012

Decăderea de Paști

Măcelărirea mieilor s-a petrecut din nou. Iar au fost ucise câteva sute de mii de animale pentru îmbuibarea tuturor burtoşilor care nici măcar nu au ţinut post (mă număr printre ei, recunosc cu oroare).
Dacă aş putea, aş da o lege prin care tot romanul care vrea miel pe masa Învierii ar fi obligat să dovedească întâi că a ţinut post aşa cum scrie la carte. Sunt sigur că în felul asta numărul victimelor s-ar reduce cu 90%.
La ce bun să mănânci miel, grohăind că asta e Tradiţia, câtă vreme nu respecţi nimic din adevărata Tradiţie, în afară de ciocnitul unui ou roşu, urmat de îmbuibarea cu drob, stufat, borş şi friptură de miel şi apoi de alcoolizarea până la pierderea raţiunii? Păi asta o fi paradigma Învierii? Adică bei şi mănânci cât vrei tu pe tot timpul postului, nu te duci la biserică, dar când vine Învierea trebuie să te umfli cu miel, băutură, cozonaci şi ouă încodeiate, la fel ca acela care a postit şi s-a rugat? Ce decădere...


joi, 22 decembrie 2011

Traditii

Iarasi nu am tinut postul Craciunului. Am mancat si am baut ce am vrut, fara sa ma gandesc si la cele sfinte. Dar bineinteles ca vreau sa trantesc o masa bogata duminica, unde trebuie negresit sa am porc parlit, prajit, fiert, copt, marinat, macerat si ce-o mai fi. 
De-a lungul si de-a latul tarii, incepe din nou macelarirea porcilor. Sute de mii de indivizi se napustesc cu satarele asupra bietelor animale grase, le iau gaturile, apoi se pun pe mancat si baut. Frumusetea e ca toate astea se intampla in numele traditiei, care zice ca la masa de Craciun se mananca toba, carnati etc. Dar tot traditia zice ca pana la masa aia plina de bucate porcesti, omul trebuie sa tina post. Cei mai multi dintre spintecatori sunt ne-postitori. Atunci stau si ma intreb: cum e cu traditia? Tii din ea numai partea care iti convine? La fel se intampla si de Pasti, cand mieii sunt haliti la greu de oameni care nu au tinut post. Asadar, nu e vorba de nicio traditie, ci de un simplu prilej de ghiftuiala colectiva. Altfel spus bem si mancam tot anul cat incape si in plus, primavara si iarna, facem cate un chiolhan imens pentru ca asa zice traditia. Mi se pare sinistru. Ca sa ma mai scap de rusine, am hotarat sa nu mai tai porc - macar atat. Anul trecut am taiat (oh nu, nu eu cu mana mea) si pana la urma mai bine nu o faceam. 



După mine!