Mici intamplari cu animale (190)

Prepeliţa „pestriţă" e migratoare şi poligamă; sora ei mai mare, potîrnichea, e credincioasă ţării, înfruntă la noi greutăţile iernii şi e monogamă. Perechile de potîrnichi se formează în pragul primăverii, căsnicia durează pînă toamna. Atunci puii sunt crescuţi, îndatoririle părinţilor încetează — se formează pîlcurile de care se bucură vînătorii. Contract de căsăto­rie pe termen scurt, dar care-i leagă strîns pe cei doi soţi, ce adeseori dau dovadă de un ataşament mişcător.

Mici intamplari cu animale (165)

Am văzut de departe mîţa care ieşise la braconat. Cum căuta printr-o trifoişte cosita de curînd venind spre mine, am rămas nemişcat pînă va ajunge la o distanţă bună pentru cara­bina mică pe care o aveam. A observat ceva. S-a tupilat una cu pămîntul, din capul coborît privea ţintă, apoi a încercat să se furişeze încet, tîrîndu-se, lucrînd cu picioarele mărunt şi ascunse sub burtă. Se oprea cîteodată, rămînea nemişcată, numai vîrful cozii îi tremura în agitaţie. Pornea iar cu multă grijă pînă să se apropie pentru săriturile de moarte. 

Mici intamplari cu animale (164)

Pentru derutarea duşmanului

A fost adeseori observată şi descrisă manevra potîrnichii cu pui prin care aceasta încearcă să atragă asupra ei atenţia duşmanului, luînd fel de fel de atitudini care o prezintă be­teagă, neputincioasă, pradă uşoară. In felul acesta îndepăr­tează primejdia de la locul unde îi sînt ascunşi puii. Este o comportare care pune întrebări. Oare această metodă de sal­vare a puilor este proprie potîrnichilor sau o aplică şi alte păsări? E pusă în practică numai faţă de duşmanul-om sau şi faţă de alţii? O astfel de acţiune, care presupune raporturi de cauzalitate destul de complicate şi o ascuţită şiretenie, poate fi trecută numai în tainele instinctului sau îşi are parte în alcătuirea ei şi inteligenţa? Argumente pot fi aduse pentru încercări de soluţionare a acestei din urmă întrebări şi într-un sens şi în altul. Problema e de domeniul psihologiei animale. La primele două întrebări dau un răspuns precis observările certe. Prima am mai scris-o undeva.

Mici intamplari cu animale (104)

Într-o toamnă căutam potîrnichi prin şirlincile înguste de porumb, învrîstate de altele cu mirişti. Anul fusese rău şi pen­tru ţăran şi pentru vînător: porumbul rar şi nerodit, potîr­nichi puţine. După multă umblare se ridică un stolişor, îndată cîrneşte spre dreapta şi, cînd prind pe una în linia armei, erau deasupra unei mirişti. Lovită, s-a ridicat drept în sus cîţiva metri, apoi a căzut la pămînt ca un bolovan. Liniştit, păşesc ca să o ridic. Ştiam că e moartă, lovită în cap, după figura pe care a făcut-o. Abia înaintez cîţiva paşi şi aud deasupra capului vîjîit. Ca o săgeată trecea pe deasupra mea o pasăre de pradă. Nici nu apuc să ridic arma, că o văd din nou, de data aceasta ridicîndu-se din mirişte cu potîrnichea mea în gheare. Oarecum surprins şi zăpăcit, n-am tras — hoţul a ple­cat cu agoniseala mea.

Mici intamplari cu animale (97)

Cum a scăpat potîrnichea

Eram pe cîmpul înzăpezit într-o zi de februarie, în nădejdea să văd vreun alai de nuntă al vulpilor si să împuşc vreuna. La asemenea vînătoare se trage la distanţă mare, deci aveam cu mine carabina. Zăpadă multă, adunata în multe locuri în tro­ieni de viscolul care bătuse într-una înainte cu vreo două zile. 

Mici intamplari cu animale (26)

Îmblînziri(1)
Am fost invitatul unui prieten de vînătoare. În jurul casei lui, la ţară, avea o livadă frumoasă, pe care o împodobeau şi diferiţi arbuşti decorativi. A fost o mare plăcere pentru mine să iau masa cu familia prietenului meu în chioşcul din grădină. Lîngă uşa deschisă a chioşcului stăteau tolăniţi cei doi prepelicari ai stăpînului. Dormitau, aşteptînd să le vină rîndul şi lor, pe cînd se vor fi dezbrăcat de carne oasele puilor la frigare.