Se afișează postările cu eticheta tuica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tuica. Afișați toate postările

joi, 12 aprilie 2012

Aventuri prin satele din jurul Brezei

Duminică a plouat la Breaza. Așa că n-am putut ieși din casă. Ne-am mai învârtit prin curte, pe sub streșini, fetele s-au împrietenit cu Max, Lola și Molly, au explorat casa etc. Luni de dimineață, iarăși nori și stropi de ploaie. Aveam de gând să urcăm până la crucea din Breaza, dar am renunțat din cauza posibilelor noroaie. Și atunci ne-a venit ideea: ia să executăm noi o tură prin satele din jur! Zis și făcut! Prima destinație - Ocina. Trebuie să recunosc că m-a bucurat să aud de Ocina, pentru că acolo are Dana o cunoștință bună care deține o țuică excepțională. Așa că prima oprire a fost la acea persoană, o doamnă simpatică, foarte activă, care ne-a invitat în casă și ne-a și pus în față o stacană plină cu minunata licoare. Încăperea avea un miros pe care îl cunosc de mic copil, caracteristic caselor cu mult lemn. Îl asociez nu doar cu lemnul ci și cu fețele de masă făcute de mână, cu covoarele înflorate și cu sobele de teracotă. N-aș mai fi plecat de acolo vreo două săptămâni... Uite o poză:



joi, 22 martie 2012

Vinul si tuica

Cand eram mic, tata obisnuia sa-mi spuna diverse snoave, printre care una mi se parea culmea culmilor. E vorba acolo de un cetatean care intra intr-o carciuma, il cheama pe ospatar si ii zice:
- Ospatar, adu-mi o sticla de tuica.
Primeste sticla, se uita la ea, apoi il cheama iar pe ospatar si-i zice:
- Stii ce? M-am razgandit. Ia tuica si adu-mi in loc o sticla de vin.
Bea el vinul, apoi se ridica sa plece. Ospatarul vine dupa el:
- Pai ce faci, pleci fara sa platesti?
- Ce sa platesc?
- Vinul pe care l-ai baut.
- Pai nu ti-am dat tuica pe el?
- Dar tuica ai platit-o?
- Da' ce, am baut-o?
Si uite-asa. Eu, copil fiind, ma amuzam teribil de chestia asta. Mai tarziu, imi amintesc ca le-am zis-o si eu unor amici, ceea ce a generat discutii infinite pe teme juridice, morale, logice etc.


luni, 26 decembrie 2011

Berea

Vine in mail un text despre virtutile berii. Cum naiba e posibil sa crezi ce scrie acolo, chiar nu am habar. Mai mult ca sigur, textul e incropit pe bani la comanda unui producator de bere. Tot asa au aparut in mail texte care ridica in slavi cafeaua, vinul, tuica. Ia priviti:
1. Berea previne infarctul. Testele specialiştilor au arătat că riscul scade cu 40-60% la băutorii de bere faţă de cei care nu consumă deloc această băutură;
2. Scade riscul atacului cerebral;
3. Reglează tensiunea arterială. Cercetătorii de la Universitatea Harvard şi medicii din Olanda au descoperit că un consum moderat de bere aduce la normal tensiunea arterială crescută;



vineri, 10 iunie 2011

Frau și cuțitele

Aici, în Timişoara, o mulţime de doamne sunt apelate cu "Frau". Inclusiv învăţătoarea Mariei din anii când învăţa la Lenau era Frau. Lucru uimitor când vii pentru întâia dată în zonă, dar cu care te obişnuieşti după o vreme. Acum chiar glumesc când mă întâlnesc cu câte o cunoştinţă: "Ce faci Frau Lenuţa?"


duminică, 3 aprilie 2011

Cum il transforma tuica pe om

Boschetarul caruia i-am dat o speranta, a stat pe banca aproape trei ore. Din cand in cand ma uitam pe geam si il vedeam mereu in alta pozitie. O vreme a stat si intins, poate a atipit.
Cand am terminat treburile pe care le aveam, am luat tuica si m-am dus la el. Tineam sticla in asa fel incat sa nu se vada, iar individul statea cu spatele, uitandu-se catre Bega. M-am apropiat si l-am intrebat: "Ce faci aici?" Raspunsul a fost simplu: "Stau", dar a fost rostit pe un ton destul de taios, de parca l-as fi deranjat cu intrebarea mea. I-am dat tuica si, aproape instantaneu, s-a transformat in alt om: amabil, zambitor, plin de dorinte de succes si sanatate la adresa mea. Apoi a plecat, n-am idee unde. Din spate, arata ca un furuncul.


sâmbătă, 2 aprilie 2011

Sticla de țuică

Am o sticlă de țuică de juma' de litru. O am de prin decembrie, când mi-a făcut-o cadou domnul Bila. Dacă mai țineți minte, domnul Bila este proprietarul porcului pe care l-am cumpărat și sacrificat de Crăciun. Domnul Bila locuiește in satul Babșa și se ocupă cu agricultura. A făcut o țuică nemaipomenită, zice dumnealui, dar mie, când am testat-o, mi s-a părut destul de neplăcuta la gust. În fine, eu nici nu sunt băutor de țuică. Am pus sticla undeva într-un raft si am uitat complet de ea.
Omul meu e cel mai în vârstă. Stă pe zidul de pe care a rostit sentința: „nu are nimic bateria”.


luni, 21 februarie 2011

De la Dan Pavel la personalul de Baicoi

Imi aduc aminte, in schimb, perfect, de primul om care a cumparat cartea vineri dimineata: Dan Pavel. Venise cu fetita lui la un eveniment pentru copii organizat de nu stiu ce editura. Erau la cateva standuri de mine si i-am auzit cantand, recitand si distrandu-se. Am stat de vorba destul de mult cu Dan Pavel, dar nu despre politica. La finalul evenimentului de la vecini, a sosit familia lui Dan Pavel. Doamna, la recomandarea sotului si cu aprobarea fetitei, a cumparat un exemplar, pe care am dat si autograf. Am schimbat carti de vizita si ne-am despartit. Sigur ca nu am habar acum unde este cartea de vizita a lui Dan Pavel si nu ma indoiesc ca a mea a poposit prin cine stie ce loc in care nu umbla nimeni cu anii. Dar, important era ca am vandut o carte.
Dan Pavel


După mine!