Se afișează postările cu eticheta turci. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta turci. Afișați toate postările

vineri, 18 mai 2012

Joaca de Rusalii

Prima noapte petrecută la casă nouă. Am dormit neîntors, după ce m-am culcat pe la 8. Încă nu am becuri prin camere, azi trebuie să mă ocup - să văd dacă sunt deschise magazinele. Ieri a fost sărbătoare legală - Rusaliile. Totul închis, cu excepţia aşa-numitelor Kiosk - uri ale turcilor, care sunt deschise mereu şi de unde poţi cumpăra ce ai nevoie la preţuri şi de trei ori mai mari.



vineri, 11 mai 2012

Meschinaria

Oriunde ma duc, orice fac, sunt foarte atent la diversele imperfectiuni care-mi pot iesi in cale. Ici un pahar de plastic lasat pe un gard, colo niste chistoace azvarlite pe trotuar, la semafor unul care trece pe galben spre rosu, in centru altul care traverseaza desi nu e nicio zebra acolo etc. De cate ori reusesc, le fac poze si imi frec mainile cu satisfactie: "Ah, ce v-am mai prins!". 
Cata meschinarie in aceasta ocupatie! In fond, ce vreau sa dovedesc? Ca germanii sunt niste romani care traiesc in alta parte? Dar asta e o prostie imensa. Probabil ca sute de ani ne despart pe noi, urmasii lui Traian, de nemtzi. Si atunci de ce fac eu lucrurile astea? Simplu, din ciuda, alta explicatie nu e. Mi-e ciuda ca ei sunt asa si noi suntem altfel. Mi-e ciuda ca aia 1% dintre nemti care arunca mizerie pe jos in Germania sunt, procentual, tot atatia cati sunt romanii care nu fac astfel de lucruri in Romania. Si cea mai mare ciuda imi e ca pentru germanul de rand, existenta romanilor, ca si a turcilor, e benefica dintr-un singur motiv: atunci cand pe iarba din parc vede niste pungi si niste sticle goale, isi spune in sinea lui: "probabil au trecut pe-aici niste romani sau turci".


luni, 12 martie 2012

O viziune de copil

La hotelul asta unde mai avem de stat pana sambata, problema cea mai mare este a lui Richi. Seara in special, cand ies cu el, este complet dezorientat. Il iau cu lesa si il cobor de la etajul al doilea, apoi, in curte, ii dau drumul. Se duce prin toate cotloanele, dar nu iese in strada. Si, dupa ce-si face treburile, vine fara sa-l chem si sta sa-i pun lesa. Urcam asa, pe aceleasi scari, dar el nu poate sa recunoasca locurile. Totdeauna da sa intre pe culoarul de la I, incat trebuie sa-l trag pana intelege ca mai are de mers. Asta e treaba cu hotelurile de azi, facute cu copy-paste - un bichon nu se poate descurca prin ele.


joi, 8 martie 2012

Hotelul turcesc

Hotelul in care o sa locuim pana in 18 ale lunii, pe numele lui Aparthotel Berlin, e detinut de niste turci. In fiecare zi, pana acum, au aparut probleme: ba s-a defectat liftul, ba s-a blocat usa de la iesirea dinspre parcare, ba s-au ars niste becuri. Ma intreb ce mai urmeaza. Toate lucrurile astea m-au ajutat sa-i explic Mariei care e diferenta intre turci si germani. La turci, lucrurile se strica si ei le repara. La germani nu se strica, pentru ca aia nu le lasa sa se strice. Cat despre romani, poate ar fi trebuit sa-i spun ca la noi se strica si nu le reparam. Dar de ce sa-mi denigrez eu conationalii?


După mine!