Urletul lupoaicei
Lupoaica,
atunci cînd se apropie cu prada de cuibul cu puii ei încă mici, dă semnal un
fel de lătrat scurt şi răguşit, abia auzit. Parcă i-ar întreba pe pui dacă
acasă sunt toate în bună regulă. Căţeii răspund cu scîncet.
Mai întîi,
profesorul universitar E.B. — zoolog şi vînător — a atras atenţia asupra unui
altfel de urlet pe care îl scoate lupoaica. Şi numai atunci cînd puii sunt
mari, cînd lupoaica îi conduce la vînătoare şi încă nu s-au înhăitat cu alte
familii de lupi. Aceasta se petrece pe la sfîrşitul verii şi toamna, deci în
epoca boncăluitului cerbilor. Vînătorii de cerbi au deci mai mult prilej să
audă acest urlet caracteristic. Şi acesta are nota de „u" prelungit, însă
e cu totul altfel decît celelalte urlete de lup. Este un fel de „vuuuuu"
care începe încet, se intensifică, se prelungeşte, scade şi se pierde în
aceeaşi înălţime a tonului.
