Distractia

Mai e putin si incepe noua macelarire a mistretilor organizata de "miliardarul in chiloti" Ion Tiriac. In chiloti de sport, evident, pentru ca el asa a inceput sa faca bani: jucand tenis. De fiecare data cand acest individ si invitatii lui impusca la Balc sute de mistreti doar pentru a se distra, avem parte de explicatii date pe la televizor, din care aflam ca oricine face ce vrea pe terenul lui, ca Tiriac plateste nu stiu ce taxe catre stat ca sa poata impusca acele fiinte etc.

Avertismentul

CÂND S-AU PREFĂCUT APELE

Odată ca niciodată, Khidr, învăţătorul lui Moise, i-a dat omenirii un avertisment. Într-o anumită zi, a spus el, orice apă care nu va fi fost pusă deoparte, va dispărea de pe faţa pământului, apoi avea să fie înlocuită cu altfel de apă, care îi va scoate pe oameni din minţile lor.

Arta si artistii ei (6)

Sfințirea

Una dintre cele mai amuzante puneri în scenă din câte mi-a fost dat să văd s-a petrecut la Sinaia, la un an sau doi după Revoluţie. Chiar toate amănuntele nu le mai reţin, însă părţile spectaculoase mi-au rămas adânc întipărite în memorie. Într-una din zile, în curtea Liceului Sinaia, unde funcţionam ca profesor, s-a ţinut o slujbă foarte importantă. Despre ce era vorba?

O persoană misterioasă - Florența Albu

O persoană foarte misterioasă pentru mine a fost și a rămas Florența Albu. Dacă nu ar exista Google, tot ce aș putea spune despre ea e că a fost o prietenă de-a mamei pe care n-am văzut-o niciodată și care a scris poezii. Așa însă, am aflat că s-a născut în 1934 și a terminat filologia, ceea ce înseamnă că a fost colegă de facultate cu mama. Am mai aflat că a murit în 2000 - Dumnezeu să o odihnească - într-o comună de prin Ilfov. Există, după câte se pare, o casă memorială Florența Albu și Dumitru Almaș. N-am idee ce legătură va fi fost între cei doi. Cu siguranță, dacă ar mai fi trăit, aș fi căutat-o, cum am căutat-o pe Suzana, pentru că vreau să am o idee despre ce a însemnat cu adevărat universul părinților mei. Așa însă, tot ce pot face e să pun aici o poză și câteva versuri.

Faceti-va bine (37)

Calomfirul

Denumire știinţifică: Tanacetum vulgare; Tanacetum parthenium; Crysanthemum vulgare; Crysanthemum balsamita.

Denumire populară: vetriceaua.

Din sipetul cu comori

Căutând din nou prin sipetul cu comori - ah, nu cred că a știut săraca mama cât de mult o să mă emoționeze toate lucrurile astea pe care le-a strâns ea și le-a păstrat în toți anii despărțirii de mine, am găsit un plic cu corzi de chitară. Corzi de plastic, pe care în anii '80 le găseam cu pile și ciubucuri și pe care le fixam la chitara mea Reghin, pe care o luasem tot cu pile dar și cu bani mulți. Am găsit un MI, cel gros, care m-a făcut imediat să mă întreb unde o fi chitara, unde partiturile... Și, mai ales, unde o fi plăcerea de a cânta, dorința de a învăța piese frumoase, speranța secretă, nemărturisită, că prin cântecul meu o să cuceresc fetele pe care le iubeam în taină...

Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă

O poezie a lui Gheorghe Tomozei

ORA INCHIDERII

Ninge cu mălaiul meiului

peste Bucureştii Mateiului

şi-i vremea laşei tăceri

când prietenii se trag spre muieri

şi nimeni nu se înfruptă

din vinul cu beregata ruptă

iar ţigările nu mai taie

aerul, cu dulci evantaie.

O poveste din net, scrisa de un anume Netwalker

Gargaunele si capcaunul

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. La poalele unui munte era un sat, in care oamenii traiau foarte fericiti. Pana intr-o zi, cand in varful muntelui s-a stabilit un capcaun. Si acest capcaun cobora in fiecare zi in sat si lua cate un copil pe care il ducea sus pe munte, unde il manca. Toata lumea ingrozita a inceput sa-si incuie copiii in casa. Nu mai aveau voie sa se joace afara, nu se mai duceau la scoala.

SUMO

Fel de fel de indivizi comentează politică pe site-uri și bloguri. Au limbaj, vocabular, idei, care vin de la inteligență și educație. Bun. Întrebarea este: dacă ai inteligență și educație, de ce să stai și să scrii despre politică? De ce să nu scrii, de exemplu, despre relația ta cu îngerii, despre ursuleți, despre pădurea care înfrunzește, despre muzică ori despre pârtiile de schi? De ce să fii înverșunat în loc să fii senin? La ce-ți poate folosi asta? Ei bine, răspunsul este că oamenii ăștia vor putere. Asta e tot: putere. Lucru care se vede foarte clar din parcursurile profesionale ale multora dintre cei care au scris în presa românească de-a lungul anilor. Mulți au devenit consilieri ai politicienilor, purtători de cuvânt, experți. Alții au ajuns în multinaționale, pe poziții importante. Destui dintre ei apar la televizor, ca formatori de opinie. Câțiva dintre ei au ajuns chiar deputați. Foarte mulți s-au retras după ce și-au făcut plinul și acum au afaceri. Cred că poți să-i numeri pe degete pe cei care nu s-au lipit de nimic. 

Sfaturile unui tata catre fiica sa

Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita! Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea...al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari asupra carora n-ai nicio stapanire si nicio putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti.... ATATIA CAT MERITA.

Tortura cu bichoni

Nu mai suport câinele. Sincer să fiu, e prea mult pentru un tip ciufut ca mine, lipsit de sensibilitate, îmbătrânit în rele și toate celelalte care mi se vor spune de către iubitorii de animale. Câinele asta nu e ca alți câini. Nu stă în partea lui de cameră, nici măcar nu are așa ceva. El stă în interiorul unui cerc cu rază de un metru, în centrul căruia mă aflu eu. Dacă mă duc la baie, împinge ușa și vine să mă privească în ochi când stau pe budă. Când întru în duș, pune labele pe marginea căzii și mă privește. Îmi da senzația că e un câine voyeurist.

Faceti-va bine (36)

Caisul

Denumire știinţifică: Armeniaca vulgaris; Prunus armeniaca.

Prezentare. Caisul este, de multă vreme, un arbore comun în spaţiul românesc. Pom fructifer, face parte din familia rozaceelor. Originar din China, caisul s-a răspândit în toată lumea, fiind aclimatizat, de foarte multă vreme, și în Europa de sud-est. Este un arbore de înălţime mai degrabă redusă – circa 10 metri. Frunzele sunt de formă ovală, cu marginile fin crestate. Caisul înflorește primăvara, aspectul său fiind foarte frumos, de strai de sărbătoare.

Un articol al lui Alin Fumurescu

Demonstranti, ati pierdut inainte de a incepe! Obisnuiti-va cu ideea!

Nu e insa cazul nici sa va enervati, nici sa va lasati cuprinsi de disperare. Sa va enervati, n-are rost: asta nu e o parere, e un fapt. Batranii japonezi ii vedeau pe tinerii samurai scotand sabiile din teaca, se ridicau si plecau. Stiau deja cine va castiga si cine va pierde infruntarea. Sa va lasati cuprinsi de disperare, iarasi n-are rost: dimpotriva, puteti sa va felicitati. O meritati din plin.

Niste sfaturi

1. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.
2. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și iată bârna este în ochiul tău?
5. Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

Cum am ratat ocazia de a rămâne pionier

Uite că l-am găsit și pe ăsta: carnetul meu de membru UTC. Povestea lui e foarte interesantă și cred că merită spusă.

Cărți pentru copii

Din cauza nemernicului de computer, a tabletelor lui Steve Jobs, a Internetului, a tuturor device-urilor gadgeturilor şi celorlaltor simulacre de viaţă reală, nu mai am posibilitatea de a face exact acele cadouri la care mă pricepeam: cărţile. Oh şi cât de mult îmi plăcea să merg la ziua cuiva, ori să pun sub brad cărţi alese cu grijă, care să fie citite cu interes şi nu puse pe un raft plin de mileuri şi bibelouri pentru a se îngălbeni acolo.

Cireșarii

Mă uitam pe un site de cărţi, unde fel de fel de oameni fac clasamente, prezintă liste de titluri, ori solicită cărţi cu împrumut. Mi-au căzut ochii, din întâmplare peste un titlu: „Drum bun, cireşari” şi, brusc, mi s-a strâns inima: oh, Doamne, cât de multă tristeţe am resimţit eu întotdeauna în acest titlu! Pentru că acel „Drum bun” însemna, în fond, sfârşitul. „Drum bun”, dar nu într-o nouă aventură, ci spre o lume în care aventura nu-şi mai avea locul. Trăisem cu toată fiinţa mea întâmplările din cele cinci volume, de parcă aş fi fost unul dintre cireşari. Şi acum, trebuia să le urez drum bun într-o altfel de viaţă, una care avea să se desfăşoare departe de mine, la care nu o să mai pot avea acces... Cireşarii se vor despărţi, fiecare va merge pe calea lui, adio castele cu fete în alb, adio aripi de zăpadă... Oh, cât de trist mi se părea lucrul asta...

Cum era să fiu acuzat de kidnapping

O chestie ciudată mi s-a întâmplat într-o zi de vară în parcarea de la Billa de pe Gheorghe Lazăr. Să tot fie vreo patru ani de-atunci. Știu că mergeam în fiecare zi s-o iau pe Maria de la un club unde se distra foarte bine după școală. Veneau cu un microbuz la Lenau, luau copiii și îi duceau la club, apoi, pe la 6, mergeau părinții să-i recupereze. Eu profitam să mă opresc la Billa ori la Kaufland, de unde mai luam una-alta.

Răspunsul dorit

În primii mei ani de Timișoara mergeam să cumpăr una-alta de la Piața 700, din buricul târgului. Sigur că acolo erau prețurile mai mari, dar tocmai pentru aia te puteai aștepta la marfă mai de calitate. Maria era mică de tot, abia începusem să-i dăm și altceva în afară de lapte, așa că mă duceam să caut cele mai arătoase fructe și legume. Doctorița de familie îmi spusese că pot să-i dau cu încredere toate legumele, fierte și pasate cu grijă, nu numai morcov cu cartof. Așa că, în ciuda discuțiilor cu nevasta, îi făceam un fel de piure de legume pe care l-aș fi mâncat și eu cu mare poftă. Îi puneam acolo inclusiv un sfert de cățel de usturoi și a mâncat mereu cu mare plăcere. Primăvara, la 700 veneau și babe cu buruieni. Ori eu atât așteptam, să apară leurda, urzicile, ceapa verde, loboda, ca să cumpăr și să fac suc. Dar, sincer să fiu, îmi plăcea și să discut cu babele alea, pentru că mai mereu aveau ceva de spus: o vorbuliță de duh, o povață din cele strămoșești...