miercuri, 30 aprilie 2014

Povestile lui Wilhelm Hauff (28)

Tînărul englez(1)
   Stăpîne! Eu sunt german din naştere şi prea am stat puţin în ţara dumneavoastră ca să pot povesti un basm persan sau o minunată poveste despre sultani şi viziri.
Îmi veţi îngădui, aşadar, să vă istorisesc ceva din patria mea, fapt care vă va face poate plăcere. Din păcate, poveştile noastre nu-s totdeauna atît de alese ca ale dumneavoastră, adică în ele nu este vorba de sultani sau de regii noştri, nici despre viziri şi paşale, miniştri care, la noi, se numesc de justiţie, de finanţe, consilieri sau alţii de soiul ăsta, ci ele povestesc, în cazul cînd nu e vorba de soldaţi, de oamenii de rînd, care duc un trai tihnit.



Educatie sanitara in comunism (12)

Cetatea de nepătruns
Remus este aşezat în ultima bancă a dasei a IV-a şi tot ultimul este în coloană la ora de educaţie fizică. Dimpotrivă, la cîte un joc sportiv sau în alte situaţii, tovarăşa învăţătoare îl aşează pe el primul în şirul de copii. Motivul este simplu: Remus este cel mai înalt, cel mai bine dezvoltat dintre toţi colegii săi.


De partea coruptilor

M-am tot intrebat care o fi explicatia pentru faptul ca diversi romani, unii dintre ei oameni inteligenti, se situeaza de partea coruptilor din politica, justitie, administratie etc. Pur si simplu mi se intampla cateodata sa citesc pe cate un blog, sau pe cate un wall, niste enormitati logice imense, tradand carente morale profunde si o reavointa cel putin suspecta - toate astea la oameni care mi se parea ca ar trebui sa fie de partea cealalta. Si sincer sa fiu, pana nu demult nu am reusit sa inteleg ce se intampla cu oamenii astia.


Dupa 20 de ani

Acum 20 de ani, daca va aduceti aminte, puterea in Romania era in intregime in mainile lui Ion Iliescu si ale PDSR (inaintasul actualului PSD). Premier era Nicolae Vacaroiu. In guvern se aflau oameni de trista amintire -  Iulian  Mincu la sanatate, Valer Dorneanu la relatia cu Parlamentul, Dan Matei Aghaton la turism, Doru Ioan Taracila la interne, Liviu Maior la invatamant, traseisti precum Teodor Melescanu (externe), specialisti gen Mircea Cosea ori Florin Georgescu, oameni de stiinta si de cultura - Alexandru Mironov, Marin Sorescu. Vacaroiu si ai lui erau acuzati de coruptie, guvernarea era abuziva, Iliescu batea in continuare campii cu "rastalmacirea" si cu "mai animalule", oamenii erau satui, asa ca dupa doi ani au pus stampila pe Constantinescu zis Infrantul - cea mai proasta alegere pe care puteau s-o faca.


luni, 28 aprilie 2014

Secretul Pădurii Bătrâne (16 - final)

Avalanşa
   În pădure nu se mai respira atmosfera dinainte; nu pentru că nu se mai vedeau duhurile sub formă de oameni şi de animale, sau pentru că Bernardi era de negăsit. Un element de nedefinit ajunsese să lipsească. O întreagă viaţă care altădată fremăta în aer se închisese în interiorul trunchiurilor. Atinsă în sfârşit pacea, duhurile stăteau în trupul brazilor să facă socoteala anilor. Şi colonelul colinda fără răgaz, căutând în jurul său cu privirea, ca în ultima zi petrecută de el în cazarmă, înainte de a-şi părăsi regimentul, când el inspectase de repetate ori dormitoarele, simţind cum lucrurile acelea nu mai erau ale sale, că autoritatea sa, construită cu răbdare, cu trudă de ani de zile, dispăruse deodată, că soldaţii, care ieri încă mai tremurau la o privire de-a sa, mâine l-ar fi considerat un egal al lor şi poate nici măcar nu l-ar mai fi salutat pe stradă.


Din capturile lui Elliott Erwitt (8)



Secretul Pădurii Bătrâne (15)

Coşmarurile
   Să fi fost fumul incendiului sau alte cauze necunoscute, Benvenuto căzu la pat. Procolo aduse un medic, care-i găsi ceva la plămâni, consideră răul îngrijorător şi prescrise un medicament. În după-amiaza aceleiaşi zile, doctorul se-ntoarse să-i facă băiatului o injecţie ca să-i scadă febra.
  În seara aceea ploua. Colonelul îl întovărăşi pe doctor până la uşă. Ziua se sfârşise. Din codrul dimprejur bezna ieşea adunându-se în jurul casei. Doctorul, ieşind afară, privi în jur bănuitor.
   


Canonizarea lui Ioan Paul al II-lea - un pas uriaș spre normalitate

Biserica creștină se sprijină pe un număr de absurdități atât de mari încât nu e de mirare că foarte multă lume se îndepărtează de dogmele ei și preferă să creadă independent în Cristos. Și eu mă gândesc adesea că pot să cred liniștit că a existat un om care a făcut minuni, care a fost răstignit pe cruce și a înviat, dar nu am cum să accept că dacă am comis niște păcate în tinerețe și nu m-am dus să mă spovedesc la un popă burtos, o să ard la infinit în focul Gheenei.



duminică, 27 aprilie 2014

România needucată (9)

Cazul „Cu ochii lor”
De câte ori se întâmplă câte ceva într-un colţ uitat de timp al ţării noastre, fie că alunecă vreun teren, fie că intră nişte mineri în grevă, fie că e secetă etc, imediat cei implicaţi apar la televizor şi cer ca toţi aleşii şi numiţii neamului să se prezinte la faţa locului. După care, din dorinţa de a câştiga voturi, politicienii se duc prin respectivele văgăuni, se plimbă de colo colo, clatină din cap compătimitor, dau mâna cu cei în suferinţă, fac promisiuni din cele mai aberante, apoi pleacă mulţumiţi. Oamenii rămân cu problemele lor, nimeni nu-i ajută în mod real cu nimic, dar ei sunt fericiţi: acum nimic nu mai e ca înainte, a fost premierul printre noi, a zbierat puţin la prefect, a luat-o cu „fă” pe aia de la mediu, ne-a zis că alocă fonduri, gata, putem să stăm liniştiţi.


sâmbătă, 26 aprilie 2014

Invrednicire (11)

In ziua aceea, când ploaia de cărăbuşi încetase,
când aerul mirosea a aripi de fluturi bătrâni şi nefericiţi,
iar lumina soarelui pe brusturii de lângă poartă
avea reflexe de cobalt, molibden şi vanadiu,
în ziua aceea amăgitoare şi tactilă,
îngerul adormit din spatele sobei s-a trezit brusc şi mi-a spus:


Măgăria rromânească

Apar mereu pe Facebook postări cu titluri din categoria „Senzaţional! Ce-a păţit un bătrân când a vrut să deschidă uşa frigiderului”. Dacă vrei să vezi despre ce e vorba, dai, ca omul, click şi ajungi pe un site din cele care promovează prostul gust, pseudo-valorile artistice şi umorul gros, rupestru. Acolo constaţi că e vorba de un clip care poate fi găsit pe youtube (cu condiţia să ştii cum se cheamă, chestie pe care nu o afli din site-ul pe care ai ajuns). Dacă vrei să-l urmăreşti, dai play şi... ce să vezi? Îţi apare o ferestruică în care găseşti următorul text: "Deblochează acest clip distribuindu-l pe Facebook". Adică, pentru a continua vizionarea, trebuie să apeşi un buton care va face ca pe wall-ul tău să apară clipul respectiv, ca şi cum tu ai fi unul dintre cei care-l recomandă, pentru că-ţi place. Mie treaba asta mi se pare că nu este corectă şi nici nu cred că ar fi agreată de cei de la youtube. Mă întreb dacă n-a reclamat-o deja cineva.


vineri, 25 aprilie 2014

Putregaiul medical

Una dintre cele mai detestabile categorii profesionale din România este cea a medicilor. Ştiu că pentru asta o să-mi sară în cap multă lume, dar nu-mi voi schimba părerea. Cred că fiecare dintre noi a avut de-a face cu medicii români şi, în afară de cazul în care era vorba despre rude sau prieteni, întotdeauna a fost necesar ca ei să primească şpăgi mai mari sau mai mici pentru a-şi exercita, pur şi simplu, profesia. Toată lumea ştie lucrul ăsta şi nimeni nu are nici cea mai mică îndoială că pentru a fi tratat cum se cuvine trebuie să plăteşti la negru.


joi, 24 aprilie 2014

Secretul Pădurii Bătrâne (14)

Incendiul
   După singurătatea din iarnă, căsuţa din La Spacca se redeschise vieţii mai bătrână cu un an (ca, de altfel, toate celelalte case) în primăvara lui 1926.
    Se întoarseră Benvenuto şi colegii săi, se întoarseră zilele cu soare şi cu jocuri la picioarele brazilor gigantici, în prezenţa unor mulţimi de păsări şi de rozătoare.
    — Veţi vedea cum s-a schimbat Benvenuto, nici măcar nu-l veţi mai recunoaşte, le spusese Matteo brazilor, din dorinţa de a se arăta bine informat.
 


Marin Preda si inundatiile

Cărţile deasupra apei
Ca oricăruia dintre noi, ştirea nu mi-a venit dintr-odată ca să arate amploarea catastrofei, ci într-un mod răsfrânt şi treptat.
Pentru un om care trăieşte în sfera închipuirii, cum este scriitorul, astfel de catastrofe, de cele mai multe ori, prin brutalitatea lor, îl readuc la realitatea reală şi îl pun în situaţia să-şi dea seama de limitele artei sale. Într-adevăr, la ce mai folosesc cărţile când ele plutesc pe apă? Cel care le scrie se poate simţi micşorat şi se poate întreba cum să-şi ajute semenii, ce să facă pentru ei, când el nu ştiuse decât să scrie. 


Romania needucata (8)

Cazul Mihai Vlasov
Vad la televizor ca tovarasul Mişu Vlasov, fostul presedinte al Camerei de Comert, a primit arest la domiciliu pentru faptele lui de coruptie - uriase, bineinteles. Omul e nascut in 1943, adica a ajuns la varsta de 71 de ani  si nu s-a lasat de potlogarii. Inca din vremea lui Ceausescu, judecator fiind, a fost dat afara din justitie si bagat la zdup pentru luare de mita. A fost implicat in nenumarate alte scandaluri, dar, avand protectie politica (sa ne amintim doar de ginerele lui, Cristian David, fost ministru de interne, cercetat si el acum pentru fapte de coruptie), nu a fost niciodata anchetat.




Povestile lui Wilhelm Hauff (27)

Spre ziua a noua
Aceasta a fost povestea robului din Ţara Francilor; după ce sfîrşi, şeicul Ali Banu porunci să i se dea şi lui şi celorlalţi robi poame pentru a se răcori şi, în timp ce aceştia mîncau, stătu de vorbă cu prietenii lui.
Tinerii pe care îi adusese bătrinul avură numai cuvinte de laudă pentru şeic, pentru casa lui şi pentru toată rînduiala de acolo.
    Intr-adevăr, spuse tînărul grămătic, nu-i nimic mai frumos decît să asculţi poveşti. Aş putea să stau astfel zile întregi, cu picioarele încrucişate, cu braţul sprijinit de o per­nă, cu fruntea în palmă, şi, dacă s-ar putea, cu narghileaua cea mare a şeicului în cealaltă, şi să ascult poveşti. Cam aşa îmi închipui că trebuie să fie traiul în grădinile lui Mahomed.


miercuri, 23 aprilie 2014

Din capturile lui Elliott Erwitt (7)



Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(19)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (5)

Sfârşind, maşina neagră făcu o plecăciune, iar regele Genialon rămase pe gânduri, meditând atât de adânc şi de trist, încât cei de faţă începură să privească chiorâş la Trurl, pentru că întunecase mintea regelui cu asemenea povestire. Dar regele zâmbi de îndată şi întrebă:
Mai ai vreo poveste ca asta pusă deoparte, maşină dragă?
Stăpâne – răspunse maşina, înclinându-se până la pământ – am să-ţi spun istoria ciudat de abisală a lui Clorian Teoriţius Clapostol, intelectric şi gândant mamonistic.


marți, 22 aprilie 2014

Secretul Pădurii Bătrâne (13)

Prăpădul  
   În primele zile ale lui noiembrie, Sebastiano Procolo îşi cumpără un aparat de radio. Un muncitor urcă din Fondo ca să instaleze antena şi să-l înveţe pe colonel cum funcţionează mecanismul. Apoi, singur, Procolo citi un manual tehnic. În seara de 8 noiembrie instalarea era gata. Se lăsase noaptea când, în prezenţa colonelului, muncitorul făcu verificarea definitivă.
 


Invrednicire (10)

Ceasul mecanic
Stiu, da, cat de greu ti-ar fi fost
in lipsa mea oricat de putin sa aranjezi prin casa.
Ce deprimare, ce sentiment al zidirii de vie
te-ar fi invaluit, precum iedera
batranele ziduri ale bisericilor neterminate,
daca ai fi-ncercat sa improspatezi apa
din glastra cu crini,
ori praful sa-l indepartezi de pe clapele pianinei.


După mine!