sâmbătă, 28 februarie 2015

O poezie a lui Petre Liciu

Cred ca aveam vreo sapte ani cand tata mi-a recitat o poezie scrisa de Petre Liciu. La vremea aia invatam rapid, asa ca am retinut-o din prima si n-am uitat-o nici pana azi. Iat-o:

DRĂGAN
Ma recomand Nae Cioflan,
fost sergent de strada,
cu postul in maidan,
langa biserica Sfantu Stefan,
unde in colt e un bacan.


joi, 26 februarie 2015

O zicere a batranului Fiodor Pavlovici Karamazov

Eu, dragul meu Aleksei Fiodorovici, dacă vrei să ştii, am de gînd să mai trăiesc încă mult şi bine, şi fiecare gologan îmi face trebuinţă. Cu cît o să trăiesc mai mult, cu atît o să am mai mare nevoie de bani, continuă el, plimbîndu-se de colo pînă colo prin odaie, cu mîinile în buzunarele hainei de vară, largi şi soioase, din pînză galbenă de in. Deocamdată, poţi să spui ce vrei, sînt un bărbat în toată puterea: n-am decît cincizeci şi cinci de ani şi mă bizui c-o să mă ţin tare încă cel puţin douăzeci de ani de aci înainte. Dac-o fi să îmbătrînesc însă, şi o să mă fac urît ca dracu', femeile n-or să mai vină chiar cu atîta plăcere la mine, şi atunci bănişorii ăştia or să-mi prindă bine. 


luni, 23 februarie 2015

luni, 16 februarie 2015

Un loc de mers la miezul nopții

Azi, pentru că a ieșit soarele, mi-am luat camera foto și m-am adâncit în pădure. Pentru că toate potecile erau pline cu alergători, câini însoțiți de bătrâni și mame împingând cărucioare, am luat-o prin desiș. Și am ajuns într-un loc foarte straniu. Pun poze, ca să vă convingeți. Mă întreb dacă m-aș simți confortabil acolo noaptea.


sâmbătă, 14 februarie 2015

Huliganism scolar in Romania needucata

O stire venita din Dambovita suna in felul urmator:
"Doi elevi ai Liceului Agricol "Doctor C. Angelescu" din oraşul Găeşti, Dâmboviţa, au preferat manelele în locul exerciţiilor de matematică. În timp ce profesoara preda, au ascultat muzică, au cântat şi chiar au vorbit obscen. Au filmat întreaga distracţie şi au postat filmuleţul pe internet. Imediat, înregistrarea a creat vâlvă printre internauţi şi a ajuns şi la urechile conducerii liceului, care a pornit o anchetă disciplinară. 


joi, 12 februarie 2015

O veche poveste chineza

Cocostârcul galben   

   În China trăia odată un student sărac. Numele lui era Mi. Era atât de sărac, că n-avea bani nici măcar pentru o ceaşcă de ceai. Mi s-ar fi prăpădit de mult de foame, dacă nu l-ar fi ajutat stăpânul unei ceainării. Acestuia îi fu milă de sărmanul student şi de aceea îi dădu să bea şi să mănânce, fără să-i ceară nimic în schimb.
     Dar iată că într-o zi, Mi veni la stăpânul ceainăriei şi-i spuse:
     - Trebuie să plec. Bani n-am să-ţi plătesc pentru tot ce am mâncat şi am băut la tine. Aş vrea totuşi să te răsplătesc pentru ajutorul ce mi l-ai dat. Uită-te'ncoace! 
   


Bataia de joc romaneasca

Inca nu s-a terminat scandalul de la ambasada din Paris, dar interesul presei pare sa fi scazut simtitor. Si totusi, acolo s-a petrecut ceva care ar trebui sa fie un prilej de analiza foarte serioasa cu privire la ceea ce inseamna "romanism" in contextul european. Nu pot sa-mi imaginez ca o echipa de germani, lucratori la ambasada Germaniei dintr-o alta tara europeana, s-ar fi putut comporta in felul in care au facut-o ai nostri.


miercuri, 4 februarie 2015

Si dacă Udrea are dreptate?

Indiferent  cine este Elena Udrea, indiferent ce a traficat, ce a furat - în ipoteza că a comis astfel de fapte, ea a făcut niște afirmații care trebuie luate in serios. Ele descriu un posibil model al lumii în care trăim si acesta nu este deloc unul care să-ți dea speranțe de mai bine.


vineri, 30 ianuarie 2015

Elena Udrea, de pe drumul catre Targsor, ne spune adevarul

Dupa ce a fost pusa sub urmarire penala pentru spalare de bani si alte delicatesuri, Elena Udrea a facut o promisiune: va merge la un interviu (chiar azi, 30.01.2015) si acolo va spune "adevarul despre tot ce se intampla, ce lupta se duce in subteranele puterii si care este miza reala". In opinia mea, un astfel de interviu ar fi o eroare.


joi, 29 ianuarie 2015

Despre sinucidere si lipsa unui sens (27)

A te sinucide este un simplu fapt de viaţă, la fel cum este a mânca sau a cumpăra pâine. Diferenţa constă în aceea că a te sinucide este un fapt de viaţă îndreptat împotriva vieţii. 


miercuri, 28 ianuarie 2015

Slabii si grasii - o teorie a lui Gogol

Dar vezi, pe lumea asta, cei graşi se pricep mai bine să se rostuiască decât cei subţirei. Aceştia din urmă sunt de cele mai multe ori funcţionari cu însărcinări temporare, sau care nu poartă decât titlul unei funcţii şi se învârt de colo până colo; plutesc veşnic în nesiguranţă, duc o viaţă de azi pe mâine, lipsită de orice temei. 


vineri, 23 ianuarie 2015

Charlie, hai in Grecia

Peste numai doua zile, in Grecia au loc alegeri legislative. Principalul favorit in optiunile cetatenilor greci needucati este partidul SYRIZA, condus de Alexis Tsipras. Scopul declarat al lui Tsipras este scoaterea Greciei din Uniunea Europeana, prin renuntarea la moneda euro si revenirea la drahma.


joi, 22 ianuarie 2015

Talibanul Liiceanu, mai catolic decât papa Francisc

Acum câteva zile, papa Francisc a făcut o declarație care stârnește controverse. Întrebat fiind cum comentează evenimentele de la Paris - uciderea jurnaliștilor de la Charlie Hebdo, el a spus, printre altele, așa: „ma se il mio amico Gasbarri dice una parolaccia sulla mia mamma, și aspetti un pugno”. Adică: „dacă amicul meu Gasbarri se apucă să zică vreo porcărie despre mama, să se aștepte la un pumn”.


luni, 19 ianuarie 2015

Maria's Adventures

In sfarsit, cartea de povesti cu Maria se gaseste pe Amazon, full color, tradusa in engleza.
Am a le multumi pentru asta celor doua persoane care m-au ajutat cu foarte multa rabdare si bunavointa: Corina August, care a venit cu ideea si executia copertei si care a urmarit indeaproape finisarea traducerii si Dan Iancu, omul care a facut si a refacut aranjarea textului si a imaginilor, pana cand mi-a fost jena sa-i mai cer modificari.
Cine este interesat sa comande "Maria's Adventures" o poate face accesand acest LINK


miercuri, 14 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (6)

Activiştii lui Charlie combat în chestiunea tragediei din redacţia “Charlie Hebdo” utilizând singura armă pe care o au la dispoziţie: legea. Pentru ei, lucrurile sunt extrem de simple: unu - fraţii terorişti Kouachi au încălcat legea care interzice omorul, deci este necesară condamnarea lor şi doi - victimele n-au încălcat nicio lege bătându-şi joc de Mahomed, de Coran etc, deci ei nu pot fi condamnaţi în niciun fel. Prin urmare, noi toţi cei care suntem de acord cu aceste două enunţuri, trebuie să ne punem în piept insigne pe care să scrie „Je suis Charlie”.


marți, 13 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (5)

Activiştii Charlie invocă, aşa cum am văzut, anumite legi atunci când vine vorba despre modul de a face satiră al celor de la Charlie Hebdo. Ei spun aşa: „Caricaturiştii care au fost împuşcaţi nu făceau nimic ilegal. Ei exercitau meseria de caricaturist punct. Oricine are dreptul să scrie orice doreşte despre Cristos, despre Mahomed, despre Fecioara Maria şi despre oricine altcineva. Oricine se simte lezat, ameninţat etc din cauză că apar astfel de caricaturi, să meargă în faţa justiţiei.”


luni, 12 ianuarie 2015

De ce nu pot fi Charlie Hebdo (4)

Cum am spus în articolul anterior, este lipsit de sens să te înscrii în mişcarea “Je suis Charlie” motivând că astfel aperi dreptul la liberă exprimare care a fost pus şi este în pericol. Dreptul la exprimare liberă este garantat prin constituţie în toate statele civilizate şi nu poate fi pus în pericol decât prin modificarea sau suspendarea legii fundamentale.


Intamplari din Padurea Verde (3)




De ce nu pot fi Charlie Hebdo (3)

În opinia mea, mişcarea “Je suis Charlie” nu are un temei serios să existe acum mai degrabă decât cu un an în urmă. Cei care au aderat susţin că punându-şi în pieptul virtual sau real insigne cu acel text, apără libertatea de exprimare, pusă în pericol de cei doi fraţi terorişti care au lichidat redacţia revistei. Dar asta este o exagerare şi o pistă falsă.


Capcaunul Cumsecade si libertatea de expresie

Întrucît crima s-a petrecut în redacţia unei gazete, în urma unor caricaturi socotite de musulmani ca fiind blasfematoare, tema crimei a fost asociată strict temei dreptului la liberă exprimare. În realitate, e vorba de două subiecte diferite, pe care doar circumstanţele recente le-au adus laolaltă. Pentru orice jurnalist, pentru orice scriitor, pentru oricine se manifestă public, problema ”libertăţii de expresie” trebuie să fie materia unei reflecţii constante. Ea este temeiul etic al meseriei, cheia legitimităţii ei, virtutea şi riscul ei cotidian. Nenorocirea de la „Charlie Hebdo” nu e decît un caz extrem, de natură să confere noţiunii cu pricina un palpit dramatic, un nimb de ”imperativ absolut”, o aură mistică. ”Nu există limite pentru libertatea de expresie!” spun, surescitaţi, gazetarii şi ”oamenii de bine” din întreaga lume. ”Nimic nu poate îndreptăţi glonţul care ţinteşte spre creion!” Aşa e! 


După mine!